am migrat

M-am mutat aici:

http://sezonuldedesperechere.kpixel.ro/

Read Full Post »

dumitru bădiţa

Două poeme din volumul confesive al lui Dumitru Bădiţa, apărut la editura Vinea, 2013:

 

abuzez de interiorizare

până îmi urmăresc creierul

ca pe un bolovan pe versant

în cădere

 

forţele se adună se organizează solidare

îl prind îl urcă încet încet

şi-l fixează

 

apoi

glisează uşile

şi nu mai ştiu spre ce realitate

să mă duc

ouăle cu şuncă se prăjesc
lumina se prefiră printre crengi pe perete
faianţa-i albă şi integră
smalţul dinţilor mei spart

scot o murătură
şi privesc cerul:
un avion sclipitor se duce
spre nord

pun în farfurie
schimb frecvenţa:
muzică spaţială
şi în reveria mea focul de primăvară
aprins în centrul unei grădini
pe versanţi

Mai multe despre autor şi volum, aici.

imagine: Rebecca Turner

Read Full Post »

de pe margine

clisa imită murdăria spontană a unei guri de copil avidă după dulce.

Read Full Post »

dreptul la mucegai

 omul are dreptul să facă și el floare. să se delase în spaţii dezafectate. și n-ar mai fi discriminare dacă ar exista egalitate în drepturi cu obiectele lăsate de izbeliște la temperaturi scăzute în medii întunecate și umede. o dulceață de om. o conservă de om.

Read Full Post »

double bonobo

Bonobo

Detest până la indiferenţă literaţii –

adevărate hernii ale umanităţii -, pozele

făcute la crematoriu, narcisismul

luminiscent – tangerine colour -,

senzaţia că pot evolua doar obturând canalul

de comunicare al altuia, practicînd violul,

canibalismul primatelor.

dac-ar putea ar declanşa hemoragia stelară,

cît să-i observăm de pe modulul nostru

securizat, la solstiţiul de vară. Şi

să le recuperăm paginile. Literele

din steroizi. Să le criogenizăm în pereţii

Depozitului Galactic Comun – după secoli de

pace şi segregaţi, la sfîrşitul Erei maşinilor-sepie,

domniei simbioţilor degeneraţi…

– –

Bonobo

Vegetalele nu alungă dezgustul.

Fructele parfumate nu taie greaţa.

Orezul purifică trupul dar norii portocalii

ai amintirii plutesc deasupra boturilor noastre,

ca nişte umbre inverse, ucigaşe. Am învăţat

să nu ne răzbunăm, să nu ne plângem morţii.

Tired, so tired of you, am învăţat să-ţi

respectăm dreptul de-a te ghetoiza

în matrioşka albastră,

carbonică, asemenea acelora pe care i-ai infiltrat

prin gigantice explozii. Plînsul lor jupoaie venele

şi-ţi însemnează copiii, pe veci!

                                         Ştefan Manasia, Bonobo sau cucerirea spaţiului, Charmides, 2013

Read Full Post »

„most of us are heaving through corrupted lungs”

 

Read Full Post »

din mers

trenurile care nu opresc în gară au fulgurația ideilor etalate din mers.

Read Full Post »

până la gură

degeaba dă disperat din picioare, îmi stă ca un ghimpe în ochi. nu îl mai confund cu efectul de musculiţe browniene apărute în câmpul vizual prin atrofierea corpului vitros. am să-i smulg  picioarele ca pe firele de păr albe, atât de incomode pentru vârsta fragedă. am să-i zdrobesc crusta între unghii până pârâie şi îmi furnică auzul… mai departe de mandibule n-am să pot trece, că aşa e întotdeauna cu adevărul, de gura lui nu te poţi atinge

Read Full Post »

post festum

Gata, electricitatea s-a domolit, unii angajaţi ai primăriei au început deja să dezasambleze tentaculele decorative întinse imperialist peste oraş ca să instige lumea la lumină falsă şi la hiperfericire, ca în fiecare sfârşit de an… Îmi place grija cu care oamenii suiţi pe stâlpi dezasamblează mai ales pe timp de noapte, parcă ar dezamorsa o bombă făcută din tot materialul explozibil al kitsch-ului… Nici de data asta spectacolul de artificii nu mi-a făcut beteala ADN-ului să foşneacă. Nici măcar pielea de găină nu a fost aşa cum trebuia, s-a strâns doar până la jumate.  🙂

postat  de T.

Read Full Post »

rage, rage against the dying of the light

Do not go gentle into that good night

by Dylan Thomas

Do not go gentle into that good night,
Old age should burn and rage at close of day;
Rage, rage against the dying of the light.

Though wise men at their end know dark is right,
Because their words had forked no lightning they
Do not go gentle into that good night.

Good men, the last wave by, crying how bright
Their frail deeds might have danced in a green bay,
Rage, rage against the dying of the light.

Wild men who caught and sang the sun in flight,
And learn, too late, they grieved it on its way,
Do not go gentle into that good night.

Grave men, near death, who see with blinding sight
Blind eyes could blaze like meteors and be gay,
Rage, rage against the dying of the light.

And you, my father, there on the sad height,
Curse, bless me now with your fierce tears, I pray.
Do not go gentle into that good night.
Rage, rage against the dying of the light.

Read Full Post »