mes voeux

nutresc utopia împărţirii fractalice a unui zâmbet aşa cum îi iubeşte Dumnezeu pe oameni, fără simţ critic, nediferenţiat.

 

artist: Annette Messager, Mes voeux

Read Full Post »

?

Vei izbucni în limba mea ciudată

Ce i-a rostit pe da şi nu deodată?  (Ovidiu Nimigean)

artist: Jorge Mayet

Read Full Post »

„most of us are heaving through corrupted lungs”

 

Read Full Post »

plagiatul, boală veche

„Dumnezeu îl iubeşte pe plagiator. Şi aşa scrie la carte: ‘Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut.’ Dumnezeu este plagiatorul originar. Cu o lipsă de surse rezonabile din care să șterpelească – omul a creat după chipul a ce? al animalelor? – facerea omului a fost un act de plagiat reflexiv. Dumnezeu a jefuit oglinda. Tot astfel, noi când plagiem, creăm după chipul și participăm la desăvârșirea Creației.”

Jonathan Safran Foer, „Totul este iluminat”

Read Full Post »

fuioare

grafică: Paul Mureşan

Ce bine

că poemele apar şi există

în afara trupului.

Dar ele

continuă să aibă

forma organelor noastre.

Ce bine

că ele nu dau naştere

la oameni.

Bogdan Ghiu, Poem

Read Full Post »

cădere liberă

S-au golit străzile,

Cum te-ai trezit din vis

 

Peste fructe, în lăzile

Lor, bruma s-a-nchis

 

Cad visele dintr-un vis

mai mare

Cum frunzele dintr-un mare

Cais

 

Cad frunzele şi te-arunci

în visare

Unde ele urcă la loc,

ca în vis

Ion Stratan, Îngheţ

foto: E. Soloviev

Read Full Post »

„un fel de măruntă retorică”

...încet şi mai repede amar şi dulce e vremea

şi oriîncotro se întorc din obisnuinţă privirile

o fisură ele zăresc un fel de măruntă retorică

bună la toate – pentru că altfel nu poţi să crezi (…)

Virgil Mazilescu

imagine: Francois Marie Banier

Read Full Post »

Asemenea morţii fiecare portret

îşi bate joc de iubire.

Aurel Dumitraşcu

Read Full Post »

„le simţim ca-n vis pe toate”

imagine: Roman Tolici, Sweet nightmare

–

Leonid Dimov, „Vis cu deltă” (frg.)

Eram aşezaţi amândoi

Gândindu-ne cum vom arăta goi,

Eu alături de acea bacantă

Pe imensa canapea din locantă

Singuri, devorând coloritul vesperal

Îndelung, premergător actului sexual.

În marea ţinută cu panajul în mâna dreaptă

M-am gândit la tot ce m-aşteaptă

Şi am început să mă dezbrac, în gând

Mi-am scos veşmânt după veşmânt

Apoi am continuat, ca-tr-un fior,

M-am văzut jupuit, roşu, roşu şi zâmbitor,

Am eliminat muşchii lăsând viscerele suspendate

În spaţiul înconjurător, peste plocate.

Am plecat apoi cu oasele mele la subsoară

Amurgul. Am anulat vezica biliară,

Stomacul, inima, glanda pineală,

Circumvoluţiunile, scizurile, fosa nazală

Şi n-au rămas decât nişte minciuni,

Într-un centru fără dimensiuni,

De la care am pornit în călătorie

Printr-o deltă de lumină vie (…)

Read Full Post »