Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘poemul de sâmbăta asta’

De Dan Coman cu al lui Dicţionar Mara -ghid al tatălui 0-2 ani ne-am ocupat deja. Pe Radu Vancu  nu avem voie să îl cităm pentru că se prezintă el însuşi pe Sebastian în vis în dubla calitate de tată biologic şi de crescător de blog-bebeluş. Aşa că am prins pasiunea de a căuta şi alţi poeţi tătici, care încep să-şi redimensioneze viaţa încă din timpul perioadei intrauterine a copilului. Faza pregătitoare a paternităţii începe cu o tandreţe protectoare, apoi se prelungeşte cu promisiuni de renunţare – oare prin tăierea cu X-ul atât de vizibil şi de intransigent din titlul volumului Cântece eXcesive?!- la metehnele egoiste ale viitorilor părinţi şi chiar cu participarea la activităţile casnice. Bărbatul se contaminează inevitabil cu psihologia maternă, cu prudenţa ei oarecum prăpăstioasă, dar pragmatică.  Totul începe foarte simplu: cu o alimentaţie mai sănătoasă. Ştiu că sună ca o reclamă sau ca un sfat doctoricesc, dar e vorba de un poem.   🙂  De fapt, de câte un poem.

 

Before: părintele extrem de grijuliu

Dan Sociu, 28 noiembrie, fragmente (vol. Cântece eXcesive, Cartea Românească, 2005)

 

(…) Aşa cum plănuisem, ne-am apucat să facem suc natural de morcovi şi mere (am găsit la 4.000 kilu, mai urâte, e adevărat, dar pentru suc sunt perfecte). Mihaela a curăţat morcovii şi eu am spălat merele. Apa era foarte rece şi, automat, m-am gândit la începutul meu de reumatism din copilărie. Totuşi, am continuat să spăl cu apă rece căci, îmi ziceam eu, astfel sucul o să iasă rece şi proaspăt.(…) Ideea era să fac eu sucul, aparatul fiind prea zgomotos pentru ea şi vibraţiile ar fi putut să-i dăuneze fătului. Am dus storcătorul în camera cu calculatorul, în bucătărie n-aveam prelungitor şi era complicat să-l mutăm din sufragerie acolo sau să scoatem congelatorul din priză. Sucul a ieşit excelent. Prima tură a fost mai mult din morcovi şi avea pe deasupra o spumă roşiatică foarte apetisantă. Mă cam dureau picioarele – stăteam aplecat – dar, în principiu, îmi plăcea operaţiunea. Apoi am pus pâine la prăjit şi am mâncat-o cu margarină şi ceai de mentă. Am citit undeva că margarina provoacă arterioscleroză. Ne-am promis că juniorului o să-i dăm numai unt. Şi miere în loc de zahăr. Şi suc natural în fiecare dimineaţă.

 

After: părintele, prieten al propriului copil

Dan Sociu, decembrie-ianuarie

mă simt rău &

mă caut pe google

 

e 11.30 miha la maternitate

de trei ore

 

mi-e greaţă &

n-a apărut nimic nou despre mine!

 

mă-nduioşează halatul ei comun de spital

vreau să fiu strâns în braţe

 

e o dimineaţă bună şi

nu ştiu ce-aş putea să-i duc de mâncare

&

am ieşit după ceapă şi

am văzut doi bărbaţi

fericiţi

lângă o afumătoare şi

mi-am amintit de instalaţiile

lui bejenaru & arta contemporană care

 

(spre deosebire de ioana

fetiţa mea foarte

contemporană care

a trecut în 6 zile

de la perioada verde gălbui

la galben van

gogh/ lucrează în pampers)

 

sucks!

&

abia aştept să crească ionuţa

să putem vorbi pe-ndelete

 

dimineaţa o găsesc lângă mine pe pernă &

e foarte ciudat

 

miha îmi povesteşte cum ninge afară

cred că peste câteva ore

voi da fuga pîn-la fereastră

 

plănuim complicate mâncăruri din flori

şi mâncăm ouă

……………………………………………………

&

am stabilit că ioana nu e fiica noastră

 

ea e prietena noastră

puţin cam infantilă

dar tocmai de-asta

atât de simpatizată

în gaşcă

&

când zâmbeşte

e o băbuţă

care flirtează

cu poştaşu

în ziua de pensie!

 

se spune că mirosul ei

îmi scade agresivitatea

 

dimineaţa îmi lipesc nasul

de obrazul ioanei

trag adânc în piept

cât să-mi ajungă pentru

întreaga zi

&

patru mâini aşază hăinuţele ude

pe-un calorifer mâini de bărbat

cu venele umflate degete galbene

unghiile netăiate şi mâini mici

mai îndemânatice

căciuliţe ciorăpei pe elemenţi albi

elemenţii negri în lumina

de iarnă

&

dacă ieşim din cameră

lăsăm radioul deschis

şi ea crede că suntem cu ea

 

nu e nici o problemă

şi nouă ni s-a făcut la fel

duminica trecută

de exemplu

dădeau slujba

şi nenea teoctist

avea o zdrăngănică

exact ca a noastră!

&

şi toate minunile astea

vor fi şi mâine aici!

postat de Teodora Coman

Read Full Post »

Mulţi cred că viziunea bărbatului asupra maternităţii diferă sensibil de cea a femeii. gustav klimtEu cred că şi pentru femeie experienţa maternităţii are ceva dual, amestec de bucurie şi angoasă. Abdomenul femeii însărcinate, borţoşenia ei (cu termenul ăsta mă încadrez în terminologia propusă de Mihaela Ursa! 🙂 ) este un prag convex care, crescând de la o zi la alta, iese în relief  aproape strategic, sporindu-şi o anumită forţă de respingere a tot ceea ce vine din afară. Subiectivitatea femeii, informaţiile ei mai mult sau mai puţin corecte pe tema maternităţii se cramponează de bariera dezarmantă a fizioloficului (confruntare tacită, dar tensionată între cultură şi natură, cum zice Julia Kristeva). Burta creşte, copilul se dezvoltă, aşa că din acest proces al evoluţiei de la sine, eu-l mamei pare cu desăvârşire exclus. Tot ce îi rămâne în mare parte de făcut este să asiste la ceea ce se întâmplă cu ea şi în ea, exact ca şi bărbatul perplex ce îi stă alături. Am ales pentru pds avortul ca traumă, ca formă de negare radicală a maternităţii, în care suferinţa nu mai permite nicio ierarhizare pe scara intensităţii. Amândoi potenţialii părinţi suferă la fel de mult iar poemul însuşi pare a fi ţipătul lui Munch, crescut din durere şi culpă.

 

T.S.Khasis, Arta Scalpării, Vinea, 2005

 

XX

(…) nu-mi doresc decât o oră extraordinară

aidoma clipei când te lasă o durere de cap în toiul chefului

şi ţi se înmânează cadourile şi sufli în lumânările înfipte în tort

 

sau când pleci la mare cu un bun prieten

 

ar trebui să golesc dulapurile

şi să-ţi arunc hainele sau să le vând sau să le dau foc

în mijlocul curţii

după zece ani te strecori afară

cu o valiză din piele şi o sumedenie de parfumuri

respiraţia copilului pe care-l doream încă mai abureşte

geamurile dormitorului

o vreme ţi-a crescut burta cât dumnezeu

şi asta

îmi aminteşte de primul tău avort executat pe ultima sută de metri

la arad când nu deosebeam ţipetele tale de ţipetele

altor femei

toate ţipaţi la fel

după avort aceeaşi faţă desfigurată şi suptă

la toate ca la marţieni

pe autobuz cred că amândoi voiam să facem

cale întoarsă

deşi nu aveam nimic de recuperat nimic de pierdut

postat de Teodora Coman

Read Full Post »