Lansare Cinematograful gol de Daniel Cristea-Enache în Subterană

Vineri, 6 aprilie, la ora 17.00, la Librăria Humanitas “Constantin Noica” (str. Nicolae Bălcescu nr. 16) din Sibiu, va avea loc lansarea volumului Cinematograful gol de Daniel Cristea-Enache, recent apărut în colectia Ego-grafii a editurii Polirom.

Prezintă: Radu Vancu, Dragoş Varga

Prefaţată de Radu Cosaşu, Cinematograful gol este o carte uneori ironică, alteori nostalgică, adesea de un umor savuros, în care autorul adună amintiri dragi, impresii de călătorie, dar şi portrete ale unor sportivi celebri sau poveşti „din Epoca de Aur”.

Radu Cosasu: „Nu stiu cît de simpatic îi voi fi autorului dacă voi scrie: nici critic, nici ziarist, el face reportaj. Pe multi literaţi încă îi jenează cuvîntul, genul. Pe mine – nu.
Autorul face reportaj ]ntr-un jurnal mai mult sau mai puţin intim. El este reporterul convingerilor sale politice şi apolitice, cu copilăria lui, cu tot…
El face reportaj intim.
Poate că e un gen nou, poate că nu – oricum, pentru că nici eu nu ţin morţiş să iradiez simpatie, nu voi da pe faţă momentele în care, la lectură, puteam să fiu prins în flagrant delict de entuziasm…”

Daniel Cristea-Enache (n. 19 februarie 1974) este absolvent al Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Bucuresşi si doctor în filologie al aceleiasi universităţi. În prezent este conferentţar universitar şi consilier la Editura Polirom, pentru care coordonează colectia „Opere“. Volume publicate: Concert de deschidere (ed. I, 2001; Premiul de Debut al României literare; Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România; Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române; ed. a II-a, 2004), Sertarul Scriitorului Român. Dialoguri pe hîrtie (Polirom, 2005), Bucureşti Far West. Secvenţe de literatură română (2005), Un om din Est (2006; Premiul pentru Critică şi Istorie Literară al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti), Convorbiri cu Octavian Paler (2007), Timpuri noi. Secvenţe de literatura română (Cartea Româneasca, 2009), Lyrica magna. Eseu despre poezia lui Nichita Stănescu (2010).

Read Full Post »

Măştile lui M.I. – lansare de carte

Măştile lui M.I. Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivanescu – o lansare-eveniment la Librăria Humanitas Constantin Noica din Sibiu

Sâmbătă, 24 martie 2012, ora 18.00, va avea loc la Libraria Humanitas “Constantin Noica”(str. Nicolae Bălcescu nr.16) lansarea cărţii Măştile lui M.I. Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu. Volumul va fi prezentat de Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Radu Vancu, Dumitru Chioaru şi Al. Cistelecan. Rezultat al dialogului purtat de Mircea Ivănescu şi Gabriel Liiceanu pe parcursul a cinci întâlniri în primăvara anului 2011, Măştile lui M. I. recompune itinerarul vieţii lui Mircea Ivănescu (1931–2011), personalitate culturală marcantă a  Sibiului şi unul dintre cei mai importanţi poeţi şi traducători ai literaturii române.

Mircea Ivănescu a fost o figură discretă a vieţii literare, neafiliindu-se nici unei grupări sau direcţii. Cu toate acestea, creaţia sa a influenţat decisiv generaţiile care se revendică de la poetici postmoderniste si textualiste. A absolvit Facultatea de Filologie la Bucureşti; a lucrat ca redactor la Agerpres şi la revista Lumea, apoi la Editura pentru Literatură Universală şi la Editura Univers. A debutat în volum în 1968 şi şi-a publicat versurile, de o remarcabilă unitate valorică şi stilistică, sub titluri voit banale (Versuri, Poeme, Alte poeme, Poesii noua etc.). Traducerile sale din literatura universala (Joyce, Faulkner, Musil, Kafka, Broch, poezie engleză şiamericană etc.) au primit, ca şi opera sa poetică, numeroase premii.

Read Full Post »

Lansare de carte – Oameni de Mihai Mateiu

Vă invităm vineri, 16 martie 2012, ora 18:00, la o lansare specială pentru că autorul, Mihai Mateiu, ne este, intr-un fel, coleg. Librar şi PR într-o librarie, trece acum de cealaltă parte a cărţii pentru ca a devenit autor. Radu Vancu va prezenta cartea, devenita deja un succes.

„Una dintre cele mai mari virtuţi scriitoriceşti este o frazare în care intenţia nu e făţişă, explicită. Altfel spus: autorul reuşeşte crearea unui întreg univers atât de firesc precum respiră. În ceea ce mă priveşte, nu încape nicio îndoială că volumul Oameni al lui Mihai Mateiu posedă această virtute. Pur şi simplu îi cred fiecare rând scris, îl cred pe cuvânt. Desigur, amândoi provenim din lumi similare, dar nu acest fapt conjunctural mă face să simt şi eu, asemenea autorului, însemnătatea ca atare a povestirilor de faţă, aceasta fiind acoperirea în aur a literaturii.” (Bartis Attila)

„O colecţie de portrete puternice, luminate în mare măsură de aura unei izolări atent construite, o mână de oameni ajunşi cu toţii la câte-o experienţă limită, acesta e în câteva cuvinte nucleul volumului de debut al lui Mihai Mateiu. Un jurnalist de succes îşi descoperă nemulţumirea faţă de propria viaţă în urma unui interviu luat unui excentric. Un adolescent învaţă să vâneze cu arcul, dar e pus în faţa unui brutal atac surpriză. Un tip între două vârste e tulburat inexplicabil de o vizită la grădina zoologică. Un bărbat vorbeşte despre propria rutină de fier care a devenit cel mai important lucru din viaţa sa. Doi bătrânei au un secret şi îşi petrec viaţa uitându-se la televizor. Dincolo de aparenţa calmă a „oamenilor” imaginaţi de Mihai Mateiu se cască hăuri neliniştitoare, frici nerostite, frustrări chinuitoare, obsesii şi dorinţe de nemărturisit. E vorba de o carte curajoasă, nu doar pentru că îţi trebuie curaj să debutezi cu un volum de povestiri de câteva zeci de pagini, ci mai ales pentru că Oameni propune o scriitură care sună altfel decât cea mai mare parte a prozei tinerilor scriitori în vogă. Limpezimea, concizia, precizia, acestea sunt principalele sale calităţi.” (Rareş Moldovan)

Mihai Mateiu

E dependent de mişcare, de activitatea fizică. Născut în 1976 la Târgu-Mureş. De 13 ani trăieşte în Cluj-Napoca. Pentru a reuşi asta, a făcut diverse munci: casier-încasator la o companie energetică, gestionar al unui magazin de panificaţie, muncitor într-un atelier de înrămare, librar, lipitor de afişe, coordonator de relaţii publice şi evenimente. În 2003, Tribuna i-a publicat primele două povestiri. De atunci, textele lui au apărut în diverse reviste: Familia, Apostrof, Noua literatură, Tribuna, Magyar Napló, Helikon, Egophobia. Câteva proze scurte au ajuns în antologiile Az ev muforditasai 2008 (Magyar Napló, 2008), The Aesthetica Creative Works Annual 2009 (Aesthetica Magazine, 2009), Minimal (Mirador, 2009) şi Echinox (Echinox, 2011). Are câtiva prieteni scriitori, dar nu aparţine vreunui grup literar. Ţine mult la simplitate, la bunul simţ, la integritate.

Radu Vancu

Născut în 1978, în Sibiu. A publicat cinci cărţi de poezie („Epistole pentru Camelia”, Imago, 2002; „Biographia litteraria”, Vinea, 2006; „Monstrul fericit”, Cartier, 2009; „Sebastian în vis”, Tracus Arte, 2010; „Amintiri pentru tatăl meu”, Vinea, 2010). De asemenea, a publicat două eseuri, unul despre poezia lui Mircea Ivănescu („Mircea Ivănescu. Poezia discreţiei absolute”, Vinea, 2007), celălalt despre poezia lui Eminescu („Eminescu. Trei eseuri”, InfoArt Media / Argonaut, 2011). Împreună cu Claudiu Komartin, a realizat antologia „Cele mai frumoase poeme din 2010” (Tracus Arte, 2011). Lector la Facultatea de Litere şi Arte din Sibiu şi redactor la revistele „Transilvania” şi „Poesis Internaţional”.

 

 

Read Full Post »

Lansare la Gaudeamus

Iată-mă-s, dar nu cu sănioara, cum vrea iarna smintită de afară, ci cu dirijabilul ăsta poetic în formă de peştişor. Titlul antologiei este inspirat de poemul altui sibian, Dan Herciu.  🙂

Read Full Post »

Lansare de carte: O. Soviany, Viaţa lui Kostas Venetis

P.S. Am uitat să spunem că, după lansare, va urma o seară de poezie în lectura lui Octavian Soviany şi a lui Claudiu Komartin.

Read Full Post »

Principesa Margareta a României – lansare de carte la Sibiu

Ieri, la ora 17.00, librăria era ticsită de lume ce aştepta să o vadă şi să o asculte pe Alteţa Sa Regală, Principesa Margareta a României, care a lansat şi la noi Cartea regală de bucate. Unul dintre cele mai de succes evenimente pe care le-am găzduit.

fotografii de Silvana Armat

Mâine, adică duminică, la ora 11.00, o să primim vizita unei alte personalităţi: Horaţiu Mălăele.

Read Full Post »

ÎNTÂLNIRE CU ANDREI PLEŞU

Continuând seria evenimentelor estivale vã aşteptãm vineri, 23 iulie, în deja, sperãm noi, cunoscuta subteranã a librãriei Humanitas „C-tin Noica” din Sibiu ( N. Bãlcescu 16 ) la o întâlnire, urmatã de o sesiune de autografe, cu Andrei Pleşu, în cadrul cãruia îşi va lansa şi ultima sa carte, Note, stãri, zile .

Read Full Post »

G.Liiceanu şi H.R.Patapievici în subterană

Read Full Post »

Lansare de carte

Doar ca să repet datele de pe afiş, vă anunţ că: joi, la ora 18.00, Mihai Curtean îşi va lansa ultimul volum de poezie, Camiku, apărut la Brumar. Veniţi, dară, şi veţi primi cartea semnată de autor, fără să plătiţi. Aşa sunt poeţii: inimoşi.

postat de Marian

Read Full Post »

Lansarea unui basm scris la două mâini

Abia am aşteptat să îi vedem pe Veronica D. Niculescu şi pe Emil Brumaru, coautori care demonstrează, aşa cum zicea şi Radu Vancu, că teoriile generaţioniste nu au niciun fundament. Am avut ocazia să ascultăm reţeta inedită a scrierii Basmului prinţesei Repede-Repede. Cum a început totul? Cine a avut ideea unei scriituri aparent convenţionale, în care poezia să fuzioneze atât de firec cu proza?

 

Ei bine, totul a început de la un schimb de replici pe mail şi pe blogurile personale, dintr-o autentică dispoziţie ludică. Veronica nu se gândea nici măcar o clipă că experienţa “epistolară” în mediul virtual cu Emil Brumaru va deveni substanţa unei cărţi. Cel care a dat tonul a fost chiar “hobbitul” iar Veronica a dezvoltat versurile inconfundabile ale maestrului în bucăţi de proză. Dacă în poezie ritmul spunerii este mult mai rapid, proza are o desfăşurare mai lentă, trebuie să parcurgă spaţiul dens al propriilor rânduri. Poate tocmai din această conştiinţă a două paradigme cu două timpuri diferite a luat naştere basmul în care două lumi se află în afara normalităţii temporale: într-una din ele, totul curge foarte lent, permiţând melancoliei să se dilate în voie, pe când în ţara lui Pitic cel Bun – cel care nu are câtuşi de puţin atributele eroului tipic de basm!- totul se desfăşoară foarte rapid, astfel încât nu e vreme nici măcar de tristeţe. Din această cauză, Angelo Mitchievici s-a referit la scriitură ca la un basm “cu două viteze”.Taina prinţesei Repede-Repede este derularea basmului însuşi, reparcurgerea lui de la coadă la cap.

 

Pe lângă inventivitatea autorilor, vizibilă în crearea unor personaje stranii şi simpatice precum Ciupercuţ, balaurul care se îndrăgosteşte de o elevă sau Ciupercuţ însuşi, îndrăgostit de un Căţeloi, există şi această componentă metaficţională, în cadrul căreia până şi lectura poate avea două tempo-uri diferite. Ea poate fi extrem de rapidă pentru cititorul superficial care de regulă renunţă repede la o carte, pentru care subiectul este anume expus – foarte pe scurt!- la început, şi mult mai lentă, ca o reală degustare pentru cel realmente sedus de puterea incantatorie a cuvintelor. Emil Brumaru era convins că acest rezultat al scrierii la două mâini se va publica, mai înainte ca această problemă să fie pusă, ipotetic, în discuţie. Pentru el, totul a curs cu uşurinţă datorită calculatorului:  scria zilnic sau aproape zilnic iar Veronica adapta proza „din mers” după versurile primite continuu. Ceea ce pentru năstruşnicul “hobbit” părea floare la ureche, asumarea şi transpunerea narativă a conceptului unui basm scris în doi i-a revenit, de facto, Veronicăi. Proza ocupă mult mai mult spaţiu decât versurile brumării, brumariene, brumăreşti…

Trebuie să recunosc că m-a  dezamăgit puţin discursul parcimonios al lui Bogdan Creţu, căruia i-a revenit sarcina de a prezenta basmul. A observat, însă, că pe măsură ce Pitic Bun se apropie de castelul prinţesei Repede-Repede, schimburile de replici din scrisori devin din ce în ce mai “fierbinţi”. Că tot veni vorba de replici, acest basm are ceva cu totul şi cu totul inedit: valorifică, în cadrul ficţiunii, corespondenţa “erotică” dintre cele două personaje, mijlocită de mesagerul Ciupercuţ.

Ideea impusă de cei care au luat cuvântul după mărturisirile celor doi autori a fost cea de “brumarizare” a lumii basmului, care nu ar trebui în niciun caz să impună restricţii de lectură sau să se reducă la o simplă tensiune sexuală. Toată lumea a fost de acord că avertismentul “pentru adulţi” pur şi simplu nu se susţine, chiar dacă a fost adăugat de unul dintre autori. Bănuim că ştiţi care: cel mai pudic dintre ei.

 A, încă ceva: să nu supralicitaţi simbolistica! Ciupercuţ e Ciupercuţ, Pitic Bun , aşijderea. Să nu căutaţi altceva în spatele lor, aşa cum au încercat anumiţi critici. Bucuraţi-vă de literalitate, chiar dacă în pasta epică au fost mixate discret elemente livreşti, aşa cum bine a remarcat Radu Vancu.

postat de Teodora Coman

Read Full Post »