Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Mihai Ursachi’

filippo giacomelli

(…) Într-adevăr, umbrele noastre

au început să crească asemenea bărbii,

însă complet nerazabile. Le vom purta

până la moarte. S’au făcut

tot mai groase, au devenit truculente,

chiar triviale, mai materiale

decât noi înșine, așa-zisa lor cauză (causa efficiens,

ar fi zis bunii noștri profesori la Iași). Pe când noi

deveneam disparenți, tot mai departe

unii de alții, fiece sâmbure

într’un alt univers, arbore mare

de sticlă, nevăzut, invizibil, de neînțeles.

(Mihai Ursachi, A treia meditație din Golful Francezului…)

foto: Filippo Giacomelli)

Anunțuri

Read Full Post »

Poezia concentrată pe intuiţia adâncă a nemarginilor – termenul atât de frumos van-gogh-night-with-starsal lui Eminescu – m-a atras dintotdeauna şi mi-a dat o piele care, în momentele trecerii fiorului cu iuţeala curentului, nu mai e a noastră; de aceea îi spunem piele de găină, nu de om. Pentru Mihai Ursachi, sufletul este haloul omului şi al stelelor deopotrivă, mai ales în momentele de îmbăiere în praful galaxiilor interioare, unde până şi identitatea ţi se dizolvă în frumuseţe, în „nebunia luminii”. De fiecare dată când recitesc poemul ăsta am impresia că a fost scris de Micul Prinţ la maturitate.

 

Mihai Ursachi, Sub semnul sfânt al unei planete*

 Prea buna mea, nimic nu a fost pe măsura gândului nostru;

departe de tot, caravanele cerului

migrează domol, constelaţia Lirei, constelaţia

Câinelui, Ursa; cu ele, cu marile vise

amestecat, îmblă sufletu’acela, care o dată,

o singură dată purta numele Tu,

pe care când îl rosteam se auzea Eu.

 

…Şi astfel plutim, întocmai precum înecaţii,

mânaţi fără sine spre marginea marginii marginii,

sub semnul sfânt al unei vechi planete.

Şi totul era mai presus decât cugetul nostru.

 

* poem din vol. Benedictus, Compania, 2002

postat de Teodora Coman

P.S.: Mi-au venit involuntar în minte nişte versuri apropiate de cele ale lui Ursachi: Deşi nebuni, ei frumoşi vor fi /  Deşi-necaţi, ei pe mare vor pluti., dar nu mai ştiu nici să mă tai cui aparţin…

Read Full Post »