Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iunie 2011

Salutare tuturor!

Afişul zice bine că, pe data de 1 iulie, o să avem deschis până târziu în noapte, dar toată povestea o să înceapă de la ora 21.00, nu de la 19.00.

Ne vedem!   🙂

Anunțuri

Read Full Post »

Am găsit nişte picturi faine de Caroline Chariot-Dayez, care tratează marile teme biblice în funcţie de potenţialul expresiv al materialului textil. Acesta are marea calitate de a păstra urme, imprimate fie de trupul pe care l-a acoperit, fie de  umbră, fie de densitatea provocată de strângerea în pumn, fie de  adâncitura proaspătă de pe o pernă sau un pat lăsată de căldura cuiva care tocmai s-a ridicat. Cearşaful este materialul perfect pentru dinamica unui spaţiu dual, prezenţă şi absenţă în acelaşi timp. Nu apar printre reprezentările picturale doar simbolurile textile biblice consacrate precum binecunoscutul giulgiu al lui Hristos sau năframa Veronicăi; până şi cosmosul însuşi se naşte din cutele unui haos încă nedespăturit.

Am ales câteva dintre picturile care mi-au plăcut cel mai mult:

1. Cosmos in the shadow2. Cross or the present

3. On the Jacob’s ladder: ascension I

4. On the Jacob’s ladder: ascension II

5. Praying

6. Ressurection shroud

7. Veronica’s sheet

8. Angel with head in light

postat de T.

Read Full Post »

E.E.Cummnings, un poem erotic

La editura Art, a apărut cartea asta minunată de poeme, în ediţie bilingvă (traducere de Dan Sociu) şi  cu desene ale autorului. Se vede deja de pe copertă maniera lui grafică foarte fină şi suplă.  Trecând de la una la alta,  poemul îmi aduce aminte de una dintre melodiile lui Leonard Cohen, în care se cântă aceeaşi atingere sublimă cu mintea: And you touch her perfect body with your mind…

xvii

Lady, I will touch you with my mind.
Touch you and touch you and touch
until you give
me suddenly a smile, shyly obscene

(lady, I will
touch you with my mind.) Touch
you, that is all,

lightly and you utterly will become
with infinite ease

the poem which I do not write.

P.S. Aşa, ca un moft: nu îmi prea place cuvântul „drăguţenie” ca echivalent românesc pentru niceness.

postat de T.

Read Full Post »

Stiloul-puşcă

Câteodată trebuie să fii ofensiv cu realitatea.  Stiloul e o bună armă albă: are şi ascuţişul baionetei la capătul peniţei, şi forţa de propulsare a jetului, ca tunul de apă pus pe demonstranţi în pieţe publice sau pe deţinuţii care trebuie dezinfectaţi.  Tunul spală; stiloul pătează, vă pro-scrie de nu vă vedeţi.  🙂

desen: Janusz Kapusta, Man made of writing holding a fountain pen machine gun

postat de T.

Read Full Post »

În 11 iunie, de la ora 18, va avea loc la librăria Humanitas din Sibiu o lectură de poezie bilingvă (română şi germană).

Evenimentul e organizat de Goethe-Institut Bukarest şi Centrul de Carte Germană, în colaborare cu Revista Poesis Internaţional, şi face parte dintr-un program mai amplu, cu lecturi în Bucureşti, Braşov şi Sibiu.

Fiecare autor va citi câte o selecţie din cele mai noi poeme, urmate apoi de traducerea română, respectiv germană. Cu acelaşi prilej se va lansa un nou număr din revista Poesis Internaţional, care va cuprinde un capitol special dedicat celor patru poeţi germani invitaţi: Ulrike Almut Sandig, Björn Kuhligk, Daniel Falb şi Uljana Wolf.

Traducerile în limba germană sunt semnate de Eva Ruth Wemme şi Ernest Wichner, iar cele în română de Nora Iuga, Maria Irod, Andrei Anastasescu şi Alexandru Al. Şahighian.
Cele două seri de la Clubul La Scena din Bucureşti, precum şi cea de la Sibiu, vor fi moderate de Claudiu Komartin, redactor şef al Revistei Poesis, iar cea de la Braşov de Adrian Lăcătuş.

Read Full Post »

Cuiul, priza şi conservatorismul

„Arta românească este conservatoare. Opoziţia la schimbare este înverşunată şi surdă. De-abia acum se rezistă prin cultură. Ca şi în economie sau politică, deciziile se amână sau nu se iau deloc. După nouă ani fără cenzură, breasla se laudă cu primul salon care a conţinut o secţiune de instalaţii şi performance. Această artă nu este (cum se spune la noi) nici avangardă, nici experimentală şi, cu atât mai puţin, alternativă. Pur şi simplu este artă contemporană.

Cine analizează cu atenţie galeriile, muzeele, academiile de artă, articolele din ziare şi producţiile TV, constată monopolul modurilor clasice de a gândi, face şi expune artă. Pictura de şevalet cu ramă aurită este regina balului, concurată doar de sculptura ‘tradiţională‘  şi în lemn. Achiziţiile Ministerului Culturii respectă algoritmul, motivînd ridicol că „n-avem unde pune aşa ceva” (despre instalaţie) şi „e bună în ambasade” (despre pictură).

O ţară care îl revendică pe Constantin Brâncuşi nu conteneşte să amplaseze statui figurativ-realiste, metaforice. De secol XIX.

Despre cubul alb al galeriei ca spaţiu conceptual, arta ca strategie sau intervenţie artistică n-a auzit nimeni.

Doamne fereşte să baţi un cui sau să înfigi un cablu-n priză…Nu schimba! nu deranja! nu încerca nimic!

La noi e dat cu humă şi zugrăvitul costă straşnic.”

***

Textul lui Dan Perjovschi a apărut în 1998. Oare cât de mult s-au schimbat lucrurile de atunci?

Un interviu cu Dan Perjovschi, aici. Ideea este că timpul nu are nicio importanţă;  din punct de vedere moral, cel puţin, între ieri şi azi, între acum zece ani şi prezent nu a intervenit nimic esenţial. Asta explică de ce Perjovschi este un artist atât de prizat la realitate,  de combativ la adresa imposturii şi de consecvent cu propriile concepţii despre rolul adevărat, activ al artei. De fapt, este un analist mult mai lucid, mai ironic şi mai inventiv decât cei cu patalama şi discursuri aride, pe care îi vezi toată ziua la televizor. Nimic nu îi scapă atenţiei: „integrarea” în Europa, terorismul, fenomenul mediatic, capitalismul sălbatic, Roşia Montana, comunismul, instituţia securităţii, consumismul, criza valorilor, revoluţia, pe care le surprinde în formule de multe ori aforistice  şi în desene cu poantă sclipitoare, dar amară. De exemplu, problema integrării este abordată printr-o siluetă care cade  la pământ, lovită de o stea desprinsă din cercul ” magic”,  emblema Uniunii Europene.

 Perjovschi are un atu dublu: este plastic şi în exprimarea verbală, şi în cea grafică sau performativă. Arta lui, cu mesaj tranşant, pleacă de la realitate, de la informaţiile de interes general, le pune între ghilimele şi iese  în stradă, astfel încât desenul şi scrisul  să se alieze pentru a scoate spaţiul public din neutralitate, din inerţia generală confundată cu…decenţa (estetică, politică, socială etc.). Da, la noi încă e nevoie de un graffiti incomod  pentru a se produce aşteptata schimbare în percepţia  şi conştiinţa oamenilor. De fapt, nu de un „indoor graffiti”, de care pomeneşte artistul în filmul de pe youtube, ci chiar de un „inner graffiti”. O scrijelire opusă spălării creierului.

Alte imagini cu desene, aici.

postat de Teodora

Read Full Post »

postat de Teodora

Read Full Post »