massa confusa

 

artist: Annette Messager – À corps perdu (2008-2009)

Read Full Post »

contorsionări

artist: James Croak

Arta angajată în real s-a dezis de mult de obiectul determinat, static, finit; ea se impune ca un câmp de forță radical, imprevizibil (erupe din tavan și podea, atacând, deci, pe mai multe fronturi deodată), configurat prin angrenarea contorsionistă a propriilor energii în transmiterea unui mesaj aparent ecologist, în esență unul (auto)contestatar. Înnodarea hiperbolică a trunchiurilor de copaci ca elemente ale mediului natural vizează urgența renunțării la spațiul clasic de expunere (muzeal, desuet, închis, elitist) și substituirea cu un mediu de manifestare a fenomenului artistic în tot dinamismul său neconvențional.

Read Full Post »

pericol de topire

Da, calota glaciară se topește. În locul retoricii politice sterile și abstracte despre pericolul încălzirii globale, mai bine mesaje  alternative urbane, cu efecte demonstrative concrete, gen  Melting men al artistei braziliene Nele Azevedo:

Read Full Post »

bule

artist: Luka Fineisen, Bubbles

Cum transiența a devenit  o categorie a artei contemporane, se asamblează fel și fel de contexte spațiale, cu o anume fascinație a precarității formelor. Nimic nu mai e făcut să dureze, ci se consumă în timp real, sub toate formele posibile. Transparența baloanelor  trece în insolit de îndată ce devine mediu plastic de reflexie a întregului spațiu expozeu, o variantă de microcosmos anamorfotic, în permanentă mobilitate, aflat la distanță de ani-lumină de clasicul tablou al lui Van Eyck cu Arnolfini sau de picătura reflectorizantă gravată atât de riguros de Escher. Privitorii ajung să facă parte din regia acestei instalații pe care tot ei o generează prin propria dinamică în spațiu, pe măsură ce se apropie de bulele de pe podea și dau nas în nas cu siluetele lor spectrale. Momentul opririi în fața obiectului produce revelația propriei inconsistențe, care transformă contemplarea într-un act reflexiv. Lumina artificială a spoturilor, combinată cu fereasta/ferestrele care decupează lumina naturală de afară concurează la modelarea continuă, imprevizibilă a volumelor transparente. Așadar, starea vremii influențează direct starea artei, iar dacă în real bulele sunt supuse derivei flotante și dezintegrării la simpla atingere a degetelor noastre, aici devin cât de poate de terestre și de tactile tocmai pentru ca distanța dintre artă și public să fie redusă la zero iar omul să-și consume pe tăcute derizoriul.

postat de T.

Read Full Post »