Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2010

Acum câteva zile am primit, de la un bun prieten,  un frumos dar:  volumul „:până mereu” al lui Gabriel Daliş (Charmides, 2010), o  selecţie de poeme pe care le-aş numi <cu substanţă> sau <de revelaţie>, ivite din exerciţiul reflexiv al întrebărilor „fără răspuns”, dar „iubite cu duşmănie”,  înghiocate într-un limbaj cu minimum de referent exterior. De multe ori când pui mâna pe un volum de poezie de după 2000, te aştepţi să dai de un discurs de frondă, puternic racordat la tranzitoriul obiectual al experienţei cotidiene. Dar nu, aici, în „: până mereu”, nu dai de nimic experimental sau „trendy” dintr-un motiv simplu: prizării la „vremi”, la realitatea consumistă îi este preferată o cu totul altă miză, de factură clasică: forţa vizionară a poemului, de care poetul se lasă „cutreierat” până la oase. N-am putut să nu observ aceeaşi traversare temător-obosită, dar în acelaşi timp înfiorată mistic, a cărnurilor, aceeaşi regresie interioară pe care am întâlnit-o şi în Reverenţa lui Florin Partene. În ambele cazuri, scopul este acelaşi: nevoia de recuperare a intimităţii eului. Pentru una mai de modă veche, aşa ca mine, e o bucurie adevărată să constat că poezia – sau cel puţin o parte a ei – pare că se reliteraturizează (sau doar mi se pare?). 🙂

autoportret

: sunt tot mai orb când e vorba de oameni.
văd numai ferestre vechi prăbuşindu-se
din pereţi
pe străzi înguste
pline de ceilalţi oameni.
par un înviat
trezit pe o streaşină.
m-am închegat în mine
ca sângele sub o căzătură,
dorm într-un pat înfricoşător şi adânc
şi niciun vis şi nicio parte trează.
îmi place să mă ascund
şi îmi place să caut
sunt ca un câine mare şi alb
abia găsit.

daliile
poezia e o ruptură                                                                    
(I)

: am scris poemul, m-am temut şi am plâns
parcă întâlnisem un copac înalt.

dorm noaptea în pădure, desculţ
pe un zid părăsit. dacă mi-e teamă,
sunt rău cu mâinile
şi le izbesc de copaci.
vor veni iarăşi oamenii
să mă caute după semne de sânge.
fiecare în visul lui, şir indian înspre
dimineaţă.

imagine: Van Gogh, Rondul prizonierilor, luată de aici

postat de Teodora

P.S. Nu degeaba l-am alăturat pe Gabriel Daliş lui Florin Partene; aceeaşi „formaţie” apare şi pe afişul bibliotecii de poezie de pe blogul lui un cristian/miculftiriadi. Nu am observat acest lucru decât abia după ce am dat drumul postării.

Anunțuri

Read Full Post »

Câteva fragmente din Jean Baudrillard, Simulacre şi simulare (Idea Design & Print, 2008), studiul Animalele. Teritoriu şi metamorfoze; face mai mult decât atitudinile revoltate şi mesajele pacificatoare ale organizaţiilor pentru drepturile animalelor, care se isterizează când Obama omoară, în direct, o muscă. Sau decât dragostea snoabă a celor ce le aleg, ca produse, din raioane speciale, de obicei pentru odraselele lor, avide de jucării vii,  manevrabile printre plantele sau mobilele de apartament, în colivii sau acvarii, experimentând rolul stăpânilor care le raţionalizează traiul. Din păcate, contribuim din plin la industria pet-urilor.

La animale, nu problema ecologică a supravieţuirii lor e importantă, ci aceea a tăcerii lor. Într-o lume pe cale să nu facă altceva decât să vorbească, într-o lume raliată la hegemonia semnelor şi a discursului, tăcerea lor apasă din ce în ce mai greu pe organizarea noastră de sens.

Bineînţeles, ele sunt făcute să vorbească, în toate felurile, unul mai puţin inocent decât celălalt. Ele au rostit discursul moral al omului în fabulă. Ele au suportat discursul structural în teoria totemismului. Ele îşi livrează în fiecare zi mesajul lor „obiectiv” – anatomic, fiziologic, genetic – în laboratoare. Ele au servit pe rând drept metaforă pentru virtuţi şi pentru vicii, de model energetic şi ecologic, de model mecanic şi formal în bionică, de registru fantasmatic pentru inconştient şi, în ultimul timp, de model de deteritorializare absolută a dorinţei (…) În toate acestea, cobai, model, alegorie (fără a uita de valoarea lor de „întrebuinţare” alimentară), animalele ţin un discurs de rigoare. Niciunde nu vorbesc cu adevărat, deoarece nu furnizează decât răspunsurile de care avem nevoie.


Rătăcirea în natură a animalelor e un mit. Animalele nu au rătăcit niciodată, nu au fost niciodată deteritorializate. Natura liberă, virgină, fără limită şi teritoriu, în care poţi rătăci după bunul plac, nu a existat niciodată, decât în imaginarul ordinii dominante. De fapt, proiectăm cu sălbăticie ideală (…) chiar schema de deteritorializare a sistemului economic şi a capitalului.

Imagine: Giacometti, The dog (sursa: aici)

postat de Teodora

Read Full Post »

Vă aşteptăm ( pe cei care veţi fi în Sibiu ) de vineri, 30 iulie, ora 21.00, până sâmbătă, 31 iulie, ora 01.00, la Noaptea Cărţilor Deschise cu reduceri de 20 % la toate titlurile Humanitas ( exceptând cele deja aflate în alte promoţii ) şi de 10 % la cărţile celorlalte edituri . CEAIUL ŞI CAFEAUA DIN PARTEA NOASTRĂ !

Read Full Post »

Continuând seria evenimentelor estivale vã aşteptãm vineri, 23 iulie, în deja, sperãm noi, cunoscuta subteranã a librãriei Humanitas „C-tin Noica” din Sibiu ( N. Bãlcescu 16 ) la o întâlnire, urmatã de o sesiune de autografe, cu Andrei Pleşu, în cadrul cãruia îşi va lansa şi ultima sa carte, Note, stãri, zile .

Read Full Post »

Panoramica


Foto: Daniel Bălţat

Read Full Post »

Pe lângă reducerea de 10% aplicată tuturor cărţilor şi produselor din librărie, mai avem alte zeci de titluri la 5, 10 şi 15 lei, plus reduceri de până la 30% la majoritatea titlurilor editurii Humanitas. ( promoţia 1,2,3, IA CE CARTE VREI ! )

Read Full Post »

1,2,3, IA CE CARTE VREI !!!

O nouă promoţie a început, de câteva zile, la noi : 1, 2, 3, IA CE CARTE VREI !!! Dacă iei o carte din titlurile intrate în promoţie, ai reducere 10 %, dacă iei 2 cărţi ( tot din promoţie ) ai reducere 20 %,  iar dacă iei 3 cărţi ai reducere, evident, 30 % . Vă aşteptăm !

Read Full Post »