iris

Ce grafică tactilă face Paul Neagu când feliază  irisul ca pe un tort optic cu glazură de ocru  🙂

Read Full Post »

Cum arată un blogger amator în reţea

mic,  ţanţoş şi rezistent, colorat, dar fără culoare politică. Asta este varianta cu bloggerul coştiincios, suprateran, care postează regulat. Adică ceea ce ar trebui să fim.

De fapt, noi suntem ăştia de mai jos, cu presiunea unei postări mai consecvente pe umeri  🙂   :

imagini: Carl Ferrero

postat de Teodora

Read Full Post »

Claudiu Cândea – Anestezia

Claudiu Cândea a atras atenţia pe timpul când era licean în Sibiu şi realiza racourçi-uri pline de forţă plastică pentru scene din Divina Comedie. Avea o adevărată obsesie pentru anatomia supusă flagelului, încordată până la ţipătul neauzit al ţesuturilor. Chiar şi acum, graficianul care are  în jur de 31 de ani (născut în 1978, în prezent asistent universitar drd. la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca) a rămas fidel corpului uman şi şi-a îmbogăţit extraordinar posibilităţile de expresie plastică.

Cele cinci desene în pastel şi acrylic pe pânză de mari dimensiuni incluse în ciclul Anestezia (2008, expoziţia de la Galeria 26, eveniment consemnat şi în presa centrală ( “Anestezia” ia calea Bucureştiului – Cotidianul) au un impact vizual extrem de puternic asupra privitorului şi frapează prin îmbinarea calităţilor grafice de reprezentare (siguranţa liniei de demarcaţie a formei de fondul neutru al hârtiei prin contrastul alb-negru) cu cele sculptural-volumetrice (tridimensionalitatea valorificată după regula altoreliefului). Asta înseamnă că avem de-a face din capul locului cu sinteze plastice. O altă calitate a lucrărilor este cea metareprezentaţională. Imaginea integrală a nudului feminin cu formele  oarecum şablonarde, specifice fotografiei erotice de tip Playboy sau a industriei top-modelingului, suferă o scanare brutală la nivelul anumitor porţiuni precum picioarele, toracele sau abdomenul. Realitatea organică internă dizolvă, astfel, artificiul estetic, ba chiar trimite la halucinanta configuraţie a materiei din viziunea lui H.R.Geiger. Aşadar, reprezentarea îşi dispută spaţiul vizual cu propria disecţie, cu o… contrareprezentare. Anatomia clasică, realistă a marilor maeştri (Leonardo, Michelangelo, Rembrandt cu Lecţia de anatomie a doctorului Tulp), aplicată iniţial pe cadavre, este tratată într-o manieră infrarealistă, pe corpuri vii iar poziţia contorsionată, nefirească a femeilor şi atipicele gesturi de a se spăla pe dinţi sau de a-şi pipăi chiar incizia toracică (un autoerotism a rebours) sporeşte şi mai mult insolitul compoziţiilor.

Într-o altă lucrare, caracterul polemic al paradigmelor plastice diferite ia o formă de expresie radicală prin centrul de interes al foetusului care străpunge abdomenul.Tratarea vizuală metareprezentaţională prin tema dublului şi a jupuirii (în desenul  din dreapta, selectat chiar pentru afişul expoziţiei din 2008 de la galeria 26) surprinde prin râsul imun al celor două fete, unite siametic la nivelul trunchiului. Cadrul pielii ridicate lejer de pe trup, fără implicaţie senzorială, delimitează  imaginea tridimensională a intestinelor inflamate de un pigment roşu incandescent care amineşte, la scară redusă, de o explozie atomică sau de o catastrofă cosmică, şi asta în contextul unei …disecţii organice. De fapt, este vorba de un mijloc cromatic de implodare a  modului clasic, sobru de reprezentare anatomică. Aşadar, şi contextualizarea contribuie ca factor polemic la realizarea imaginii.

În concluzie, “Anestezia” nu reprezintă altceva decât precizia incisivă şi …decisivă în redarea formei, dar şi detaşarea şi tranşanţa pe care trebuie să o aibă orice artist care se raportează – şi se valorizează, în acelaşi timp – la anumite paradigme cultural – artistice.

postat de T.

Read Full Post »