gone to seed

Read Full Post »

 

Forgetfulness is like a song
That, freed from beat and measure, wanders.
Forgetfulness is like a bird whose wings are reconciled,
Outspread and motionless, –
A bird that coasts the wind unwearyingly.

Forgetfulness is rain at night,
Or an old house in a forest, – or a child.
Forgetfulness is white, – white as a blasted tree,
And it may stun the sybil into prophecy,
Or bury the Gods.

I can remember much forgetfulness.

HART CRANE, Forgetfulness

Read Full Post »

genesis

mă ține strâns

la piept

simt că îmi pune oasele la loc

ANDREI DOSA

artist: Jimenez Deredia, Genesis

Read Full Post »

double bonobo

Bonobo

Detest până la indiferenţă literaţii –

adevărate hernii ale umanităţii -, pozele

făcute la crematoriu, narcisismul

luminiscent – tangerine colour -,

senzaţia că pot evolua doar obturând canalul

de comunicare al altuia, practicînd violul,

canibalismul primatelor.

dac-ar putea ar declanşa hemoragia stelară,

cît să-i observăm de pe modulul nostru

securizat, la solstiţiul de vară. Şi

să le recuperăm paginile. Literele

din steroizi. Să le criogenizăm în pereţii

Depozitului Galactic Comun – după secoli de

pace şi segregaţi, la sfîrşitul Erei maşinilor-sepie,

domniei simbioţilor degeneraţi…

– –

Bonobo

Vegetalele nu alungă dezgustul.

Fructele parfumate nu taie greaţa.

Orezul purifică trupul dar norii portocalii

ai amintirii plutesc deasupra boturilor noastre,

ca nişte umbre inverse, ucigaşe. Am învăţat

să nu ne răzbunăm, să nu ne plângem morţii.

Tired, so tired of you, am învăţat să-ţi

respectăm dreptul de-a te ghetoiza

în matrioşka albastră,

carbonică, asemenea acelora pe care i-ai infiltrat

prin gigantice explozii. Plînsul lor jupoaie venele

şi-ţi însemnează copiii, pe veci!

                                         Ştefan Manasia, Bonobo sau cucerirea spaţiului, Charmides, 2013

Read Full Post »

nelalocul lui

artist: Isabel Miramontes

Gestul sau starea sunt înregistrate spațial în termenii unei materialități dispuse să asimileze umanitatea ca pe una dintre atributele sale; omul face corp comun cu obiectul, cu amorful, se dizolvă/scufundă în scaunul de care se foloseşte, devenind o schemă vizuală a omului-funcţie, obţinută prin manipulare cantitativă şi negociere spaţială de tipul scobirii, al resorbţiei sau al fuziunii până la nivelarea unanimă; are loc un „armistiţiu” între subiect şi obiect prin anularea distincţiei între categorii, omul pare la/ în locul lui, dar de fapt, alienat de propria natură prin compromisul reificării parţiale, e în aceeaşi măsură nelalocul lui. Odihna lui aparentă e o cedare, o resemnare, o defensivă a viului în faţa vidului, un început nespectaculos de apocalipsă. Însă obiectualul  își permite să revendice și să confiște ființa într-una din laturile ei cele mai riscante: pasivitatea.

Read Full Post »

ERNŐ BARTHA

Cineva s-a gândit la calităţile sculpturale ale fânului, cea mai ambientală şi puţin costisitoare materie primă pentru artă

Read Full Post »