Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Dead can dance’

Read Full Post »

How fortunate the man with none*

You saw sagacious Solomon
You know what came of him,
To him complexities seemed plain.
He cursed the hour that gave birth to him
And saw that everything was vain.
How great and wise was Solomon.
The world however did not wait
But soon observed what followed on.
It’s wisdom that had brought him to this state.
How fortunate the man with none.

You saw courageous Caesar next
You know what he became.
They deified him in his life
Then had him murdered just the same.
And as they raised the fatal knife
How loud he cried: you too my son!
The world however did not wait
But soon observed what followed on.
It’s courage that had brought him to that state.
How fortunate the man with none.

You heard of honest Socrates
The man who never lied:
They weren’t so grateful as you’d think
Instead the rulers fixed to have him tried
And handed him the poisoned drink.
How honest was the people’s noble son.
The world however did not wait
But soon observed what followed on.
It’s honesty that brought him to that state.
How fortunate the man with none.

Here you can see respectable folk
Keeping to God’s own laws.
So far he hasn’t taken heed.
You who sit safe and warm indoors
Help to relieve our bitter need.
How virtuously we had begun.
The world however did not wait
But soon observed what followed on.
It’s fear of god that brought us to that state.
How fortunate the man with none.

* from Mother Courage and Her Children by Bertolt Brecht

Cum  nu ştiu deloc germană, m-am gândit să compensez acest neajuns cu o transpunere muzicală a versiunii în engleză de către Dead can Dance, care face ca pds-ul de astăzi, de fapt o mostră dramaturgică, să fie şi citibil, şi ascultabil.   🙂

Read Full Post »

În Evul Mediu târziu,  marcat de criza de valori şi de conştiinţă care permite apariţia Renaşterii, climatul de culpabilizare a păcatului era suspendat temporar prin Sărbătoarea Nebunilor, a Măgarului sau a Inocenţilor, modalităţi carnavaleşti de sabotare a canoanelor religioase. Subterana instinctuală a fiinţei se dezlănţuia în voie în procesiuni bufe şi ritualuri subversive la adresa ordinii lumii, dominate de râsul sănătos, de travesti şi caricatură. Deşi  toată această „nebunie” era considerată un păcat de către biserică, reprimarea/abstinenţa din timpul anului trebuia cumva compensată cu  o… „cură”  psihică prin  exces (în sensul acesta, a devenit clasică acea comparare a omului cu un butoi care ar exploda dacă “vinul înţelepciunii” ar fermenta continuu şi nu i s-ar da din când în când cep, să iasă aerul). Prin asumarea dimensiunii burleşti a lumii, de un baroc  prin definiţie redundant, stufos, se instaura “vacanţa provizorie a raţiunii normative” (Jean Delumeau, Păcatul şi frica) iar ierarhiile se topeau până la hibridizarea totală a regnurilor: măscăriciul regal, nebunul încoronat papă, imitarea zgomotoasă a animalelor etc. Iconografia acestei “contra-ordini” care cultiva iregularitatea prin simboluri trunchiate, juxtapuse într-un amalgam ciudat, un aliaj  între fabulos şi trivial, şi-a găsit expresia cea mai potrivită în picturile lui Bosch, ale lui Bruegel şi ale discipolilor lor.

Iată că putem regăsi şi în arta contemporană asemenea transpunere eterogenă a lumii ca teatru în excelentul videoclip The carnival is over al celor de la Dead can Dance, conceput şi realizat în format multimedia de artistul Ondrej Rudavsky, născut în Slovacia, rudavsky, Connectionscaptivat de aceeaşi simbolistică medievală şi renascentistă pe care o valorifică într-o multitudine de forme de expresie plastică şi vizuală: filme, videoclipuri, animaţie, fotografie, proiecţii laser, instalaţii video, grafică şi design, pictură, sculptură, design vestimentar, adverstising. Lisa Gerrard şi Brendan Perry, membrii trupei Dead can dance, au şi ei un stil  eclectic, dar inconfundabil (muzică eterică, neogotică, abisală?), care combină surse muzicale medievale cu cele din diferite zone ale globului, prelucrate cu instrumente clasice, dar şi atipice. Acest videoclip realizat prin colaborare este remarcabil, o procesiune vizuală -şi videologică-  de simboluri culturale parţial pierdute. De aici şi aerul nostalgic pe care îl induce atât imaginea, cât şi vocea hipnotică, abisală a lui Brendan Perry: „They are driven by a strange desire/ Unseen to the human eye /Someone’ s calling.”

lrg_costume

N: Într-o manieră asemănătoare este realizat şi extraordinarul clip High Hopes semnat Pink Floyd, dar cu o imagine  mult mai aerisită, focalizată pe augmentarea unor simboluri-cheie.

postat de Teodora Coman

Read Full Post »