Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘hiperrealism’

paolo troilo2

paolo troilo

artist: Paolo Troilo

Anunțuri

Read Full Post »

…degeaba dau să strâng părul la spate, îşi supurează negrul în toate colţurile lumii de hârtie…îl las aşa, în voia lui de tuş, să îmi scape nebulos printre degete…

artist: Russell Mills

Read Full Post »

Cine crede că portretul este depăşit ca subiect plastic se înşală. Cei doi artişti români  care demonstrează perfect această evidenţă sunt Valeriu Mladin şi Claudiu Cândea. Sigur că dacă s-ar fi păstrat maniera clasică, mimetică de abordare a portretului, cei doi ar fi părut desueţi. Însă desenul excelent şi culoarea “aprinsă” , adaptată luminiscenţei virtuale a hologramei,  a laserului sau a spotului artificial dau naştere unor compoziţii cu un efect surprinzător pentru cei cu câmpul optic prea docil. Prin vigoarea extraordinară a detaliilor fizionomice se surprinde o mimică neobişnuită, de-a dreptul atipică, întâlnită mai degrabă în studiile sau schiţele marilor maeştri (studii duse uneori până la caricatură) sau, mai nou, ca un teribilism mediatic al celor care „se prostesc” în faţa camerei. Aşadar, cei doi artişti  înlătură din start convenţia figurii portret cândeagrave, imobile, statuare. Muşchii faciali sunt contorsionaţi în diferite feluri, ca şi cum modelele ar lua în râs “poza” sau chiar s-ar lua pe ele însele în râs. Un expresionism a rebours traversează toate lucrările: sentimentul, expresivitatea cândva intrinseci formei plastice nu sunt asumate, ci (de)jucate. Această mimică este adaptată, de fapt, contextului modern videocratic: se pozează nu ca în faţa artistului care vrea să imortalizeze anumite expresii, ci sfidător, expansiv, persuasiv, ca în faţa unui aparat de fotografiat sau chiar a unei camere de filmat, de care figura se apropie cu cea mai mare îndrăzneală- aproape că îşi lipeşte nasul de sticla invizibilă a obiectivului. Distanţa dintre privitor şi figura din tablou este redusă drastic  prin valorificarea prim-planului într-o asemenea măsură, încât figurile par a ieşi din cadrul plastic pentru a pătrunde în spaţiul nostru.  Această iluzie/ simulacru al reducerii distanţei este un mecanism cyberspaţial iar chipurile însele par medieri iconice, teleprezenţe ale unui videoclip imaginar, care aspiră să ne „vorbească” în timp real, printr-o conectare aici şi acum. De aceea, contactul vizual cu privitorul este extrem de direct şi de provocator la fiecare dintre cei doi artişti.

Fiecare portret realizat de Claudiu Cândea are o tuşă discordantă, cu caracter portret candea 1contestatar, care traversează oblic chipul fiecărui copil intenţionat   malformat în spiritul paradigmei vizuale a filmului SF. Alteori, în locul tuşei liniare se observă o cicatrice redată sub forma unei reţele dezordonate de linii. Ca un stigmat, ca o semnătură în negru, ca o sentinţă definitivă (rămâne de discutat în ce sens imaginea se neagă pe sine). Ceva umanoid caracterizează chipul fiecărui copil mai degrabă decât ceva uman. Cromatica fauvistă reuşeşte să agreseze retina prin intensităţile artificiale de roz, de galben, de ocru, de roşu (Cândea) sau prin circumscrierea detaliilor într-o porţiune compactă, densă de valeriu mladin 2acrylic galben,verde sau roşu, cum ar fi nasul sau limba (Mladin).valeriu mladin 1 Culorile sunt antrenate într-un puternic contrast tocmai pentru a se anula definitiv efectul de naturaleţe. Hyper-estetizarea cromatică ţinteşte o substituire a realului cu…mai-mult-ca-realul, cu o proiecţie care mizează pe seducţia optică prin intermediul maximei vizibilizări. Chipul uman alienat de convenţia clasică a reprezentării pare mai spectaculos ca oricând, chiar cu riscul/ preţul alienării de el însuşi.

N: Pentru a vedea mai multe din lucrările celor doi artişti, accesaţi următoarele linkuri:www.mladingallery.ro/nav.php?name=artists

http://www.uad.ro/galerii/Galerii-Profesori-5.htm

postat de Teodora Coman

Read Full Post »