Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Jurnal de librărie’ Category

Salutare tuturor!

Afişul zice bine că, pe data de 1 iulie, o să avem deschis până târziu în noapte, dar toată povestea o să înceapă de la ora 21.00, nu de la 19.00.

Ne vedem!   🙂

Read Full Post »

Prima ediţie a Bookfest la Sibiu este promiţătoare pentru că vom avea parte de lume aleasă şi de cărţi ce îţi frig mâinile, abia ieşite de prin tipografii.  Sâmbătă, la standul de la târg, o să fie ce n-a văzut Parisul: alături de cei care ne pun cărţile Humanitas în mâini (de 20 de ani), adică Gabriel Liiceanu, Lidia Bodea şi Denisa Comănescu, o să ne putem întâlni cu Ruxandra Cesereanu, Mircea Cărtărescu şi Dan C. Mihăilescu, dar şi cu dragii noştri sibieni, Veronica D. Niculescu, Dumitru Chioaru şi, inevitabil, Radu Vancu.   🙂

Read Full Post »

Chestie de zile mari. Acum ceva timp vine în librărie o tânără domniţă. Bălaie, cochetă, la vreo 18 ani sau ceva mai mult. Sigură, mă întreabă dacă am dicţionar de învăţat limba italiană. Uşor derutat de cerinţă, îi pun unul în mână, care avea doar mărunta calitate de a oferi varianta lingvistică italiană, nu şi pe aceea de-a o învăţa limba respectivă. Pe moment pare mulţumită, aşa că mă îndepărtez. După o vreme, se întoarce destul de încruntată şi îl apelează pe colegul meu ce se afla în apropiere. Este derutată! Nu înţelege şi basta: de ce, pe de-o parte, avem un cuvânt, iar după semnul egal sunt înşiruite o groază. De ce nu este clar şi nu se ştie exact ce înseamnă cuvântul respectiv?! Colegul împietreşte. Nu este sigur că înţelege nedumerirea clientei ofensate de ridicolul cărţii şi face eroarea să pronunţe cuvântul sinonime. Dom’şoara nu este sigură dacă trebuie să îi tragă o palmă neruşinatului care foloseste cuvinte d’alea cu ea, aşa că îi aruncă o privire în care se amestecă dispreţul cu superioritatea. Nu am înţeles nimic din ce a cerut ea. Bietele fiinţe ce mişună printre cărţi nu au avut capacitatea de a percepe nevoia stringentă de a cumpăra (şi aici încerc că citez cât mai exact): “Un dicţionar cu un di’ăla de o parte (cuvânt, completează timid colegul!) – a, da, cuvânt, şi cu un singur din ăsta … cuvânt, pe partea asta.” Simplu ca bună ziua. Să înţeleagă omul, nu să trebuiască să ghicească care e varianta corectă, că doar n-o fi la Vrei să fii miliardar, ce dracu’. Încercăm să băgăm pe gâtul clienţilor tot felul de rebuturi care nu se vând!

postat de Marian Coman

Read Full Post »

Top soundtracks

Am primit de la Tlon Society o leapşă muzicală şi, printre ideile servite gratis, mi-a surâs cea a  coloanelor sonore. Printre primele două locuri, musai cineva care să aducă chiar şi de departe cu sound-ul Dead can Dance. Lisa Gerrard este exact ce îmi trebuie. Nu-i vorbă, şi Brendan Perry a lucrat la coloane sonore, dar acum o iau pe Lisa. Din colaborarea ei cu Hans Zimmer au ieşit două coloane care m-au scăpat lejer de primele două poziţii. A treia prezintă o situaţie mai specială: Sigur Ros nu a fost inclus oficial în coloana sonoră Vanilla Sky, deşi multă lume care a cumpărat soundtrack-ul a făcut-o special pentru The nothing song. Filmele de pe primele trei locuri nu sunt în top 3. Unele din celelalte până la zece, da.

Mai adaug, câteva, până la zece, să ies onorabil din leapşă, dar fără cifre, că aşa e tag-ul postării: „uncategorized”.      🙂

Tommy (The Who)

Trainspotting

The Wall

Amadeus

Philadelphia

The doors

Lost in translation

Am lăsat Lost in translation la sfârşit înadins, pentru că are oareşce legătură cu Tlonianul. Pesemne că ar fi vrut ceva mai trendy, care ţine pulsul top-urilor din clasamentele specializate. Io, sinceră să fiu, nu am habar de aşa ceva, dar iacătă că filmul are ceva ce am observat că îi place Tlonianului: Roxy Music, cu More than this, chiar şi în variantă karaoke. Sub imitaţia asta muzicală, cu falsări naturale, personajul lui Murray, Bob, reuşeşte să fie foarte personal fără să şi-o propună –  şi când te gândeşti că majoritatea masculilor se căznesc să scoată două boabe pseudopoetice pentru a cuceri o fată… El, nu, nici vorbă. Şi îi iese pentru că foloseşte aproape involuntar cuvintele pe care le aude. Nu le chinuie deloc. No, atâta cu leapşa.

Read Full Post »

Cine dă nas în nas cu titlul de mai sus probabil că intră într-o ceaţă nu neapărat densă, cât misterioasă . Păi, 3 ani aveam eu când a avut loc Revoluţia din ’89, ale cărei urmări le ştim prea bine, iar cei 20 de ani ce au trecut de atunci ar trebui să ne ajute să înţelegem ce s-a întâmplat atunci şi cum s-au schimbat lucrurile, în bine sau în mai rău .

După cum spuneam, eu aveam doar 3 ani când a avut loc Revoluţia şi, deşi amintirile mele legate de acest eveniment sunt vagi, ele totuşi există . Locuiam pe atunci pe Bulevardul Vasile Milea, fost Ghe. Gheorghiu-Dej, din Sibiu, vis-a-vis de sediul Poliţiei, mă rog, Miliţiei . Amintirile pe care le am de atunci, repet vagi, sunt strict legate de încercarea noastră, a mea mai puţin, de a înţelege ce se întâmplă, de ce se trage ? Când îmi pun întrebarea asta, automat îmi vin în minte frânturile unui film neterminat, un film înregistrat doar în mintea mea, ale cărui scene se schimbă de la un an la altul  sau de la o aniversare la alta a Revoluţiei . Unul dintre lucrurile pe care mi le amintesc, mai apoi confirmate de părinţii mei, a fost atunci când eu stăteam cu mama mea şi cu fratele meu întinşi pe jos în micul hol al apartamentului nostru, iar gloanţele erau trase înspre blocul nostru, cred că s-au spart şi nişte geamuri . Unul de-al nostru, cel din sufragerie, dacă nu greşsesc , a fost atins de un glonţ, dar totuşi nu s-a spart . Ee, doar sunetul a fost de ajuns ca noi să ne speriem destul de tare . Dupa această „scenă”, mama mea mi-a spus că am coborât, împreună cu vecinii de pe palier, în pivniţă, unde am stat până focurile de armă s-au mai liniştit .  Imediat când situaţia a permis-o, tatăl meu ne-a dus pe toţii la bunici, a căror casă era într-un loc cât de cât sigur .

Abia acum, la 23 de ani, încep să înţeleg ce a însemnat Revoluţia pentru noi, ca popor şi ca individualităţi, şi cum am asimilat-o astfel încât să nu repetăm greşelile din trecut şi să încercăm să ne clădim un viitor mai bun .

Apropo, şi luaţi-o ca pe o leapşă dacă vreţi, voi unde eraţi sau ce făceaţi când a avut loc Revoluţia ? Întrebarea se adresează tuturor celor care citesc sau „frunzăresc” cele mai sus scrise .

Postat de Vladimir .

Read Full Post »

Ideea de a ţine un jurnal al librăriei ne-a venit de ceva vreme,  mai exact lui Marian i-a venit, iar eu nu pot decât să fiu de acord şi să-mi încerc şi eu talentul în a relata „de la faţa locului” .  Lucrând în această librărie am avut ocazia să învăţ sau, mai bine zis, să acumulez mult mai multe cunoştinţe datorită accesului direct la carte . De asemenea, pe lângă satisfacţiile morale, spirituale şi intelectuale dobândite, am avut şansa să cunosc o serie de personalităţi, dar mai ales, de personaje care te pun pe gânduri,  te sperie, nu altceva !

Un astfel de personaj, unul cât se poate de remarcabil, a călcat pragul librăriei noastre anul trecut, prin iarnă, dacă mai ţin eu bine minte . Zile la rând venea un bătrânel, să tot fi avut vreo 85 ani, şi petrecea la noi câteva ore bune căutând cărţi, în general, şi cărţi de învăţare a limbii spaniole, în special . Însă ceea ce m-a uimit, pe lângă faptul că, iată, niciodată nu este prea târziu să înveţi ceva nou, chiar şi când este vorba de o limbă străină, a fost următorul lucru : acest domn, aflat la o vârstă venerabilă, venea de cele mai multe ori însoţit de mama sa .  Petrecând atât de mult timp în librărie în căutarea cărţilor trebuincioase, era aproape imposibil să nu intri în vorbă cu acest client devenit un personaj favorit al librăriei noastre . Vorbind cu dânsul, i-am aflat şi povestea, sau, mă rog, o parte din ea : locuieşte în Statele Unite de ceva vreme şi, din când în când, mai vine, sau mai venea, în oraşul în care a locuit odinioară, împreună cu mama sa .  Trebuie să spun că trecerea acestui domn prin librăria noastră nu a fost pur întâmplătoare, el a  mai trecut pe la noi pe şi pe vremurile când era mai micuţă. Uimirea mea a atins punctul culminant în momentul în care, după o ultimă vizită, mama domnului, pe lângă urările de bine transmise, mi-a spus şi vârsta : 106 ani .  Nu-mi venea să cred, deşi era plauzibil: dacă domnul avea 84-85 de ani, cât ar fi putut avea mama lui ? Şi uite în felul acesta au părăsit librăria şi au trecut Atlanticul în zbor, dându-mi, şi cred că nu doar mie, o lecţie de viaţă .  Iar mama lui, o lecţie de curaj, pentru că nu este chiar uşor să treci de pe un continent pe altul, chiar şi în zbor, la 106 ani .

Postat de Vladimir Barbu .

Read Full Post »

După cum ne-am lăudat, majoritatea celor care scriem pe blog suntem librari la Humanitas Sibiu.  De altminteri, acest blog s-a născut pentru a duce vestea acestui loc atât de fain (după cum grăieşte ardeleanu’), în ţară şi peste hotare.  Şi aşa cum se întâmplă pe la noi, una vorbim, alta facem: despre librărie… mai nimic.  Pentru că dorim să îndreptăm aceasta oribilă deturnare şi pentru a veni în întâmpinarea sutelor de mii  de solicitări, rugăminţi, cereri fierbinţi, apeluri disperate şi ameninţări venite din blogosferă, ne angajăm să ţinem şi un fel de jurnal al librăriei.  Aici se va face vorbire (scriere) despre ce vindem cel mai bine şi ce nu vindem deloc, cam cum arată clienţii noştrii şi de ce arată aşa, despre cărţi spectaculoase sau ridicole, mai pe scurt, despre minunatele aventuri ale vieţii de librar.

Primul post, un top al celor mai vandute cărţi în primele 2 săptămâni din septembrie:

1. Poveşti filosofice din întreaga lume – Jean-Claude Carriere

2. Faţă în faţă cu generalul Ion Mihai Pacepa – Lucia Hossu-Longin 

 3. Jurnal 2003-2009 – Oana Pellea

4. 322 de vorbe memorabile – Petre Ţuţea 

5. Mănâncă, roagă-te iubeşte – Elisabeth Gilbert 

6. Cu mănuşi – Mihaela Nicola 

7. Ultimul bărbat american – Elisabeth Gilbert  

8. O scurtă istorie a românilor – Neagu Djuvara

9. Vechiul oraş imperial – Yasunari Kawabata

10. Atlas de mitocănie urbană 

11. Secretul – Rhonda Byrne 

12. Împăratul muştelor – William Golding

Read Full Post »