Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2012

artist: Vito Acconci

Read Full Post »

…se zice că omul ia plasă, dar de data asta, plasa a luat om când s-a trezit făcută trampolină; a rupt-o la fugă până la peretele opus al galeriei, unde s-a proptit  gâfâind cu spatele de alb, mototolită de teamă, şi s-a răstignit în propriile capete singură, fără ajutor de la păianjen.

artist: Carlos Amorales, Discarded spider, 2008

 

Read Full Post »

aşa aş vrea să arate gura mea făcută pungă  atunci când mi se va uita cineva în cer, pe gaura cheii, fără ca eu să zic aaaaaa!, ca la orelist, fără ca el să zică pâs!, ca un hoţ indecis, rămas gură-cască…

artist: Yuken Teruya

Read Full Post »

Instalaţiile cu fluturi ale lui Paul Villinski exprimă conceptul de flying art al unui pilot cu acte în regulă, care îşi traduce experienţa într-o poetică spaţială a imponderabilităţii fie prin forma aerodinamică, transvizibilă a planorului (Passage, 2011), valorificând pozitiv însuşi spaţiul ambiental  aparent neutru al galeriei, care trece prin obiect, fie prin invazia delicată a fluturilor (albaştri, oranj sau policromi) decupaţi din conserve de aluminiu atât de frumos reciclate (instalaţia Glidepath); avantajul formelor mici este că pot ocupa progresiv şi noninvaziv pereţii spaţiului-gazdă în virtutea unei arte deschise – expresie a unei subversivităţi intrinseci benefice, a eludării realităţii mai degrabă decât a respingerii făţişe a cadrului ei limitativ – şi se pot infiltra printre diverse obiecte, într-o relaţie spaţială de juxtapunere  inedită (spirala muzicală imprimată de proximitatea cu vioara, sau rotaţia muzicală impusă de un disc de vinil), de toleranţă reciprocă maximă (simple bucăţi de lemn sprijinite aleatoriu de zid devin repere ale unui zbor  sinuos, de jur-împrejur, în „târcoale”). Metafora vizuală a depăşirii barierelor impuse de materialitatea obiectelor merge mai departe, prin sfidarea gravitaţiei de către fluturele galben de care atârnă în aer un scaun.  🙂

sus: Passage, 2011

jos: Glidepath

Un alt avantaj al acestui tip de artă este flexibilitatea ambientală  prin care poate dinamiza chiar şi  porţiuni din spaţiul privat.

Villinski nu îl uită pe Saint Exupery, căruia îi plăteşte tribut tot cu un avion, de un albastru crud, inevitabil năpădit de fluturi (On final, 2010)

postat de T.

Read Full Post »

instalaţie: Cai Guo Qiang, Head on, 2006

… arcul ăsta amplu de 99 de lupi, reconstituiţi pentru a descrie durata unei năpustiri, dar nu spre pradă, ci spre un panou de plexiglas; deturnarea de la funcţia lor din mediul natural îi transformă în „obiecte anxioase”, făcute să disloce actul percepţiei din delectarea lui confortabilă, tradiţională; arc trasat în spaţiu de dinamica unui frumos şi feroce impuls sinucigaş, care imprimă  animalelor -obiecte omogenitatea pe care o vezi doar la bancurile perfect sincronizate de peşti; şi toată suspensia asta prelungită pentru ca arcul  să pună brusc frână, să îşi spargă cu bună ştiinţă capătul  lui de trupuri pentru  a  genera dramatismul maxim al situaţiei artistice şi, mai ales, pentru  ca privirea ta să ştie de unde să înceapă să urmărească virajul, din fundul spaţiului-expozeu şi apoi, deasupra ta, până la locul final al impactului…

Read Full Post »

instalaţie: Philippe Parreno, Speech Bubbles

Baloane umplute cu heliu, dar golite de conţinut lingvistic. Codul cu bule specific comunicării din benzile desenate s-a redus la un simplu cadru formal, cantitativ.  Mai mult: golul este augmentat şi  înseriat tridimensional, într-un spaţiu al nonverbalului , obţinut prin ruptura căsuţelor de „dialog” de backgroundul ilustrativ. Privitorul nu are acces la imagini tocmai pentru că este solicitat el însuşi să le genereze prin asumarea activă a prezenţei sale în scenariul autoreprezentării.   Artistul îi  acordă vizitatorului şi funcţia de generator de sens prin negociere, prin acceptarea pactului tacit al răsturnării, al deturnării actului artistic: nu naraţiunea/imaginea produce comentariul, ca în benzile desenate, ci comentariul, sloganul personal al fiecărui  participant va fi cel care va produce imaginea şi va determina caracterul metareprezentaţional al expoziţiei.

postat de T.

Read Full Post »