Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Karl Friedrich Schinkel’

                      (…) În glasu-adânc al stranei
Voi mesteca legenda cea veche a Satanei.
O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării,
Cu geamătul tău aspru ca murmurele mării…
Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară:
,,Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară…”
Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele.
Cu cârduri uriaşe te-ai înălţat, rebele,
Ai scos din rădăcine marea s-o-mproşti în soare,
Ai vrut s-arunci în haos sistemele solare…
Ştiai că răutatea eternă-n ceruri tronă,
Că secole nătânge cu spaimă o-ncoronă!
O, de-aş vedea furtuna că stelele desprinde,
Că-n cer talazuri nalte de negură întinde,
Că prin acele neguri demonii-n stoluri zboară
Şi lumea din adâncuri o scutură uşoară
Ca pleava… Cerul cu sorii lui decade,
Târând cu sine timpul cu miile-i decade,
Se-nmormântează-n haos întins, fără de fine,
Căzând negre şi stinse surpatele lumine.

 

Neantul se întinde

Pe spaţiuri deşerte, pe lumile murinde.

 

  

(fragment din poemul dramatic Mureşanu scris de Mihai Eminescu)

imagini: Karl Friedrich Schinkel

postat de Teodora

Anunțuri

Read Full Post »

Il me semble que je serais toujours bien là où je ne suis pas, et cette question de déménagement en est une que je discute sans cesse avec mon âme.” (N’importe où hors du monde)

Oriunde altundeva decat in lumea asta: in sarcofagele cerului, spre Cythera, Batavia, Eldorado sau chiar in Infern, paradisul artificial al opiului… asa se proiecteaza de cele mai multe ori eul lui Baudelaire, cu gloria acelei categorii a fiintelor care se hranesc din propria damnare, numita de Verlaine „poetes maudits.”   Albatrosul impiedicandu-se in propriile aripi, corabia sufletului lansata in inima abisului, corbul sfidand puritatea si puritanismul, Icar devorand propria cadere, cu plamanii  perfect adaptati la respirarea neantului. Asadar, Baudelaire, Tanguirea lui Icar *:

Sunt fericiti, satui, usori,

Amantii fetelor pierdute,

Cand mie bratele mi-s rupte

Fiindca-am strans cu ele nori.

 

Voi, sori fara asemanare,

Care-n adanc de cer luciti,

In ochii mei de voi orbiti

Doar amintirea mai tresare.

 

Zadarnic spatiului voii

Sa-i aflu miezu-n tainic joc,

Sub nu stiu care ochi de foc

Aripa mi se narui,

 

Si ars de dorul meu zeiesc,

Nu voi avea onoarea sfanta,

Genunea care ma-nmormanta,

Cu numele-mi s-o-nvesnicesc.

* Charles Baudelaire, Florile raului, Chisinau, Hyperion, 1991, asezate in limba romana de Radu Carneci

imagine: Karl Friedrich Schinkel, The gate in the rocks

N: Dead can dance au o melodie inspirata din Baudelaire, in varianta englezeasca Anywhere out of this world, inclusa pe albumul Within the realm of a dying sun, 1987.

postat de Teodora

 

Read Full Post »