Metaficţiuni vizuale sau ce poti face cu o carte

Cred că mulţi dintre voi ştiu desenul  cu Omul care citeşte într-atât, încât capul îi devine un rulou de hârtie scrisă, după zicala „Eşti ceea ce citeşti”. Desenul îi aparţine lui Janusz Kapusta; am dat ochii cu el pentru prima dată într-un număr din Lettre de acum câţiva ani, uscat şi prăfuit, de pe vremea când librăria nu avea subterana.  Mi-a plăcut foarte mult  ideea în sine, dar şi poanta grafică,  mai exact spirala compoziţională simplă, dar de efect datorită formei conice care o închide. Am mai remarcat că Omul care citeşte are o înclinaţie spre obezitate şi m-am bucurat: vasăzică, cititul te îngraşă. Te multiplică fără să suferi vreodată de hipertensiune arterială sau să gâfâi. Entuziastă şi entuziasmată nevoie-mare, am început să caut şi alte lucrări ale artistului şi iată peste ce am dat:  metaficţiuni de cea mai mare şi limpede calitate.

Forţa corozivă a cuvântului, a cărui formă e pe cale de a se contura, iese în evidenţă prin negrul  ferm care activează suprafaţa iniţial neutră a hârtiei prin împărţirea ei în două. Orice linie înseamnă separare şi se impune ca o graniţă  grafică. În urma creionului rămân două câmpuri, care îşi stau de acum faţă în faţă, într-o tensiune tacită, cu doi omuleţi pierduţi în atâta alb. Bine că, în mediul virtual al blogosferei, linia aceasta cu sârmă ghimpată nu există.   🙂

postat de Teodora Coman

Read Full Post »

poemul de sâmbăta asta

Am o mare slăbiciune pentru Ovidiu Nimigean. Ştie să acopere toată scara formelor de expresie poetică, de la baza treptei injurioase la un logos sublimat. Îmi place mai ales faptul că poezia lui este extrem de virilă în sensul în care în orice  poezie „arde flacăra unui protest”. O. Nimigean are  forţa aceea  de dezavuare a experimentalismului cu pretenţii de avangardă, a imposturii, a pseudopoeziei  prin care,  de multe ori, subiectivitatea se contraface în pasta rugoasă a unui limbaj fosilizat. De aceea, o poezie nereuşită nu poate fi decât rezultatul unei şarlatanii, a unei încercări de „împerechere” total neinspirată care trebuie pusă la zid, exact ca în scurtul poem de mai jos.

Ovidiu Nimigean, cartea împerecherilor inutile

caşalotul cu norul sepiei gigantice

mastodontul cu prinţesa din pădurea adormită

maşina de cusut cu umbrela

speedy gonzales cu poponeaţa lui speedy gonzales

umberto eco cu ion dodu bălan

poporul român cu mihai eminescu

platourile roraima cu salata de boeuf

muntele măslinilor cu ewing oil company

gândacul de colorado cu isus hristos

alfa cu omega

yin cu yin

yang cu yang

yin cu yang

scuipatul lui dumnezeu cu ţărâna ş.a.m.d.

grafică: Janusz Kapusta

postat de Teodora Coman

Read Full Post »