Artist: Leslie Dill
Posted in artă contemporană, De-ale privirii, tagged leslie dill, unravelled light on ianuarie 27, 2014| 11 Comments »
Posted in De-ale privirii on ianuarie 19, 2014| 3 Comments »
Posted in Uncategorized, tagged confesive, dumitru bădiţa, poezie on ianuarie 18, 2014| Leave a Comment »
Două poeme din volumul confesive al lui Dumitru Bădiţa, apărut la editura Vinea, 2013:
abuzez de interiorizare
până îmi urmăresc creierul
ca pe un bolovan pe versant
în cădere
forţele se adună se organizează solidare
îl prind îl urcă încet încet
şi-l fixează
apoi
glisează uşile
şi nu mai ştiu spre ce realitate
să mă duc
ouăle cu şuncă se prăjesc
lumina se prefiră printre crengi pe perete
faianţa-i albă şi integră
smalţul dinţilor mei spart
scot o murătură
şi privesc cerul:
un avion sclipitor se duce
spre nord
pun în farfurie
schimb frecvenţa:
muzică spaţială
şi în reveria mea focul de primăvară
aprins în centrul unei grădini
pe versanţi
Mai multe despre autor şi volum, aici.
imagine: Rebecca Turner
Posted in artă contemporană, tagged gabriel h decuble, ingo maurer, poezie on ianuarie 17, 2014| Leave a Comment »
văzînd şi făcînd
întîi de toate voi scufunda
veioza aprinsă în cadă
pentru a obține o zeamă de lumină
numai bună
nici prea fierbinte nici orbitoare
apoi voi gusta voluptuos apusul veiozei
înmuindu-mi corpul plin de răni
lăsînd apa să-mi treacă pînă peste urechi
voi regăsi acea stare de bine
pe care o ai mereu în preajma
sursei
mă voi juca
puțin cu întrerupătorul
cît să ți se pară și ție amuzant
te voi chema
iubirea ta voindu-se conjugată
în acte iar eu prin acte
înțelegînd precum odinioară
fapte
te voi chema
dar tu veni-vei oare
Gabriel H. Decuble, the înd, Cartea Românescă, 2013
artist: Ingo Maurer, Lacrime del Pescatore
Posted in Carte, tagged walker percy on ianuarie 12, 2014| Leave a Comment »
„Mă veţi întreba: ce este lehamitea? Lehamitea este durerea pricinuită de pierdere. Pentru tine lumea şi-a pierdut orice sens, lumea şi oamenii din ea, şi rămîi numai tu, faţă în faţă cu lumea, iar pe de altă parte tu eşti la fel de capabil să exişti în lume ca şi fantoma lui Banquo din Macbeth (…) Ori de cîte ori cineva face avansuri marii fericiri, se expune şi riscului de a cădea în starea de lehamite.
Dodge-ul meu nou şi elegant era cel mai autentic incubator de lehamite. Deşi era destul de comod, deşi mergea ca un ceas, deşi călătoream cu viteză în maximum de confort şi priveam panorama minunată, asemeni cuplului de americani din reclama Dodge-ului, în curînd starea de lehamite a devenit sufocantă. Stăteam congelaţi într-o amabilitate distantă. Ne dureau obrajii de atîtea zâmbete. Fiecare ar fi fost gata să îşi dea viaţa pentru celălalt. În disperare de cauză, am vîrît mîna pe sub rochia ei, dar chiar şi un gest atît de inofensiv şi de casnic a fost întîmpinat cu aceeaşi politeţe înfricoşătoare. Aş fi dat orice să opresc maşina şi să mă dau cu capul de bordură. Şi unde mai pui că eram liberi să facem fie asta, fie orice altceva. Noi însă goneam fără oprire – un vîrtej mărunt de disperare străbătînd lumea asemenea acelui sîmbure de calm din centrul unui uragan.” – Walker Percy, pp. 122-123. [În original, The Moviegoer, 1961)