Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Februarie 2013

filippo giacomelli

(…) Într-adevăr, umbrele noastre

au început să crească asemenea bărbii,

însă complet nerazabile. Le vom purta

până la moarte. S’au făcut

tot mai groase, au devenit truculente,

chiar triviale, mai materiale

decât noi înșine, așa-zisa lor cauză (causa efficiens,

ar fi zis bunii noștri profesori la Iași). Pe când noi

deveneam disparenți, tot mai departe

unii de alții, fiece sâmbure

într’un alt univers, arbore mare

de sticlă, nevăzut, invizibil, de neînțeles.

(Mihai Ursachi, A treia meditație din Golful Francezului…)

foto: Filippo Giacomelli)

Read Full Post »

Dacă este manipulată dialectic și secvențial într-o scenografie a microgenezei, lumina iese din experiența comună și recâștigă proprietatea insolitului: ea nu mai este aservită scopului de a pune în valoare alte exponate, alte obiecte, nu, întunericul aperceptiv al unor săli dezafectate îi permite să fie ea însăși obiectul inaugural, care își circumscrie incizional și ubicuu feliile de spațiu; sau își creează propria consistență volumetrică prin mularea simbiotică pe o anume textură, pe zidul denivelat de basoreliefuri, pe suspensia cearceafului,  pentru a deveni, parcă, tactilă.

Rebecca Travis, Controlled Ruin, 2012

Read Full Post »

sluice 2009 kate mc gwire

sluice 2009

Kate McGwire, Sluice, 2009

Instalația se bazează tot pe forța provocatoare a artei care colonizează spațiul într-un mod neanunțat, subversiv: realul e „atacat”  în punctul lui slab, la nivelul unei infrastructuri lezate. Miza este impactul vizual al depresurizării, forța emergentă prin care se configurează „alunecos”  câmpul  inedit al  obiectului-pană, minuțios înseriat prin tehnici diverse (de la simpla asamblare pe sol a penelor reale din zona marginii, a proximității cu privitorul, până la simularea în regim hiper a jetului de la gura țevii sparte). Rețeaua de canalizare, scoasă din utilitatea reziduală, e exact ceea ce trebuie: are dinamica aceea subterană, reactivă care permite  efectul de surpriză, de țâșnire, de fluidizare a materiei… mă rog, toată scurgerea asta densă de pene.

postat de T.

Read Full Post »

… drujbe, ciocane, cuțite, topoare, ferăstraie, clești, chei franceze și chei de broască, ustensile de atelier, de tăiat, răzuit, rașchetat, găurit, lipit și împușcat ies din utilitatea lor primară și creează o spațialitate inedită, tridimensională, specifică stării incipiente a materiei în momentul marii propulsii; un big bang tactil, bun de machetat ori de înghețat în model HD, reconstituit și strunit cu ajutorul unor sfori. Instalația are un dinamism divergent impresionant, descarcă și configurează în spațiu nu atât obiecte, cât impulsuri și procese creatoare care te scot din contemplarea distant-pasivă cu efectul undei de șoc. Ca și universul, arta își dezvăluie potențialul nelimitat de extindere, implodându-și din mers  tiparele consacrate.

Damian Ortega, Controller of the universe

controller of the universe

și Moises, 2007

damian ortega, moises, 2007

Read Full Post »

până la gură

degeaba dă disperat din picioare, îmi stă ca un ghimpe în ochi. nu îl mai confund cu efectul de musculiţe browniene apărute în câmpul vizual prin atrofierea corpului vitros. am să-i smulg  picioarele ca pe firele de păr albe, atât de incomode pentru vârsta fragedă. am să-i zdrobesc crusta între unghii până pârâie şi îmi furnică auzul… mai departe de mandibule n-am să pot trece, că aşa e întotdeauna cu adevărul, de gura lui nu te poţi atinge

Read Full Post »

a ieşit din miniatura existenţei şi discreţia unghiurilor drepte care unesc pereţi, şi-a suprasolicitat picioarele până la forma imperfectă a nervurilor unui spaţiu boltit. o femeie pe nume Louise a avut nevoie de un ţap ispăşitor în procesul ei de exorcizat frici; l-a supradimensionat şi, indiferent unde ar sta, în aer sau în spaţiul muzeal, nu prea pare o formă în largul ei,  picioarele ostentative stau pe vârfuri ca pe ace, ca pe tocuri cui…

artist: Louise Bourgeois

Read Full Post »

artist: Robert Gligorov

Read Full Post »