Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Nichita Danilov’

Poetul adevărat se înhamă la muncă. La poezia lui. E un fel de Sisif, un voluntar al propriei poveri. Un eu-phoric sau purtător de sine. Povara a ajuns una cu el, ca un fel de tumoră benignă exterioară, enormă, imposibil de înlăturat chirurgical fără să i se pună purtătorului viaţa în pericol. Aşa că „meşterul” s-a obişnuit cu traiul ăsta siametic.

Nichita Danilov, Despre poezie

Tata avea o vorbă: trăia în micul nostru
tîrg un mare meşter şelar
pe nume Iohann
care atunci cînd meşterea un ham
îl încerca mai întâi pe el.
Îşi încălţa cizmele noi,
îşi lua vesta, pălăria de fetru,
ceasul de buzunar cu lanţ de argint:
hainele lui de sărbătoare –
se înhăma apoi la o trăsură veche, bizară
pe care o ţinea închisă în magazie
şi o pornea pe deal
din Podul de Fier
până în tîrgul Cucului şi înapoi
– o groază de copii se ţineau după dânsul –

şi dacă nu-i rodeau cusăturile pieptul
punea hamul şi pe cal.
Unde mai întâlneşti astăzi oameni ca el?

imagine: Tesura, „Man dragging a man shaped like a cube” Sper să vă placă şi celelalte desene pe care le veţi găsi pe site.          🙂

Anunțuri

Read Full Post »

….tema dată de Luiza. Norii apar ca detaliu obturat de altceva decât soarele, decât orice corp cosmic sau transcendent. Pe fundalul lor se profilează o parte a trupului, privită de jos în sus. Perspectiva ascendentă poate mistifica totul. De aceea am ales acest poem:  miezul carnal al feminităţii este plasat la acelaşi nivel cu aura sfinţilor.

Nichita Danilov, Scenă în aer liber (vol. Centura de castitate, Cartea Românească, 2007)

Printre crăpăturile scândurilor

se vedea cerul liber, dar noi nu priveam norii

scămoşaţi ce se prelungeau la apus, nici copacii

foşnind tăcuţi în fundal,

nici curcubeul curbat peste câmpia învăluită în ceaţă,

urmăream picioarele dansatoarelor,

doi paşi la stânga,

trei paşi la dreapta, unul înainte şi altul înapoi,

şi cuiburile de rândunici iţite

printre ele. Picioarele erau

ca nişte crini şi cuiburile

ardeau în apus asemenea candelelor.

Cuiburi zidite cu migală

din carne, pene şi lut,

şi acoperite cu smocuri de păr negru sau bălăior…

Cuiburi pe care le văzusem

stînd în bancă şi punînd cioburi

de oglinzi lipite de vîrful pantofilor:

acum totul se schimbase,

cortina împodobită cu nori a amurgului

şi fustele ce se învârteau ca nişte

carusele multicolore în aer;

din cuiburi se iveau păsări cu ciocuri deschise

din care picura sânge menstrual,

un sânge curat ce ni se prelungea pe retină

imagine: Salvador Dali

postat de Teodora

Read Full Post »