Nici în ruptul, nici în moalele capului nu m-am gândit că aura mea nu ar fi pătrată…
Nu îmi dau seama când a transpirat-o mintea claustrofobă, în care dintre desele ei crize de spaţiu intracranian. Ce să fi făcut cu ea în toiul zilei, aşa leoarcă şi şifonată, dacă nu să o port perucă de melci spiralaţi, de galben nepieptănat, urme spontane lăsate de o pensulă murdară curăţându-se singură, pe care trebuie să îi întind cu placa termică, să îi dau cu fixativ şi să mă umflu în raze ca în pene, apretate la limită? Noaptea dorm mai rău ca pe pernă, gâfâi în burduful ei economic de lumină, mai chioară decât cea de lună. Mă trec fiorii numai când mă gândesc cât timp şi cîţi nervi îmi va lua să îmi centrez capul matematic înăuntrul ei, ştiu de acum că voi da tot pe lângă, nu sunt mingea de golf potrivită…
Pesemne nu sunt întreagă nici la minte, nici la aură.

imagine: Anny&Sibel Ozturk, From inner to outer shadow, 2010
postat de Teodora
Read Full Post »