dumitru bădiţa

Două poeme din volumul confesive al lui Dumitru Bădiţa, apărut la editura Vinea, 2013:

 

abuzez de interiorizare

până îmi urmăresc creierul

ca pe un bolovan pe versant

în cădere

 

forţele se adună se organizează solidare

îl prind îl urcă încet încet

şi-l fixează

 

apoi

glisează uşile

şi nu mai ştiu spre ce realitate

să mă duc

ouăle cu şuncă se prăjesc
lumina se prefiră printre crengi pe perete
faianţa-i albă şi integră
smalţul dinţilor mei spart

scot o murătură
şi privesc cerul:
un avion sclipitor se duce
spre nord

pun în farfurie
schimb frecvenţa:
muzică spaţială
şi în reveria mea focul de primăvară
aprins în centrul unei grădini
pe versanţi

Mai multe despre autor şi volum, aici.

imagine: Rebecca Turner

Read Full Post »

„nici prea fierbinte nici orbitoare”

văzînd şi făcînd

întîi de toate voi scufunda

veioza aprinsă în cadă

pentru a obține o zeamă de lumină

numai bună

nici prea fierbinte nici orbitoare

 

apoi voi gusta voluptuos apusul veiozei

înmuindu-mi corpul plin de răni

lăsînd apa să-mi treacă pînă peste urechi

 

voi regăsi acea stare de bine

pe care o ai mereu în preajma

                          sursei

 

mă voi juca

puțin cu întrerupătorul

cît să ți se pară și ție amuzant

 

te voi chema

iubirea ta voindu-se conjugată

în acte                      iar eu prin acte

înțelegînd precum odinioară

                                      fapte

 

te voi chema

dar tu veni-vei               oare

Gabriel H. Decuble, the înd, Cartea Românescă, 2013

 artist: Ingo Maurer, Lacrime del Pescatore

Read Full Post »

un sâmbure (în plus) de adevăr

NUMĂRĂ migdalele,

numără ce-a fost amar şi treaz te-a ţinut,

numără-mă,-n plus, şi pe mine:

–

Am căutat ochiul tău, cînd tu-l ridicai şi nimeni nu te privea,

am întins acel fir tăinuit,

pe-acesta rouă, la care gîndeai,

în jos luneca spre ulcioarele

pe care-o sentinţă, ce spre inima nimănui nu răzbea, le păzeşte.

–

Acolo, abia, ai intrat cu totul în nume – este-al tău,

ai călcat cu paşi siguri spre tine,

slobod vibrau limbile-n clopotul liniştii tale,

bătea zvonul spre tine.

pune moartea-n jurul tău braţul,

şi-n trei aţi pornit-o prin seară.

–

Fă-mă amar.

Numără-mă printre migdale.

Paul Celan (Vezi despre el ceva frumos şi aici.)

artist: Laura Moore, Kernel memory, 2010

Read Full Post »

cohen: „the truth of the line overwhelms all other considerations”

CU O PRECIZIE DE CEASORNIC

cioara ştie cu precizie unde

pe banca galbenă

să se aşeze

valul aşijderea

unde anume să se spargă

falca ce refuză

să se descleşteze

este perfect fixată

de craniul scriitorului

generaţiile viitoare

vin cu precizie de ceasornic

sub arcadele de ciment

umed

pentru-a se include în această

bine-nregistrată

după-amiază

trad. de Șerban Foarță și Cristina Chevereșan

Read Full Post »

double bonobo

Bonobo

Detest până la indiferenţă literaţii –

adevărate hernii ale umanităţii -, pozele

făcute la crematoriu, narcisismul

luminiscent – tangerine colour -,

senzaţia că pot evolua doar obturând canalul

de comunicare al altuia, practicînd violul,

canibalismul primatelor.

dac-ar putea ar declanşa hemoragia stelară,

cît să-i observăm de pe modulul nostru

securizat, la solstiţiul de vară. Şi

să le recuperăm paginile. Literele

din steroizi. Să le criogenizăm în pereţii

Depozitului Galactic Comun – după secoli de

pace şi segregaţi, la sfîrşitul Erei maşinilor-sepie,

domniei simbioţilor degeneraţi…

– –

Bonobo

Vegetalele nu alungă dezgustul.

Fructele parfumate nu taie greaţa.

Orezul purifică trupul dar norii portocalii

ai amintirii plutesc deasupra boturilor noastre,

ca nişte umbre inverse, ucigaşe. Am învăţat

să nu ne răzbunăm, să nu ne plângem morţii.

Tired, so tired of you, am învăţat să-ţi

respectăm dreptul de-a te ghetoiza

în matrioşka albastră,

carbonică, asemenea acelora pe care i-ai infiltrat

prin gigantice explozii. Plînsul lor jupoaie venele

şi-ţi însemnează copiii, pe veci!

                                         Ştefan Manasia, Bonobo sau cucerirea spaţiului, Charmides, 2013

Read Full Post »

cădere liberă

S-au golit străzile,

Cum te-ai trezit din vis

 

Peste fructe, în lăzile

Lor, bruma s-a-nchis

 

Cad visele dintr-un vis

mai mare

Cum frunzele dintr-un mare

Cais

 

Cad frunzele şi te-arunci

în visare

Unde ele urcă la loc,

ca în vis

Ion Stratan, Îngheţ

foto: E. Soloviev

Read Full Post »

…ca pasari de laborator pe sinele lungi

(…) intinde-ti miinile in aer ca niste pasari  de laborator

si apoi da-le drumul

urmareste cu ochi ingustati

cum se prabusesc ca plumbul

pe mesele lungi si tehnice,

ca un frate si o sora,

incestuosi,

si cu sexul intors pe dos,

ca o manusa soft,

scoasa de pe mina stinga

a lui Putin.

Angela Marinescu

Read Full Post »

„umbre asemenea bărbii”

(…) Într-adevăr, umbrele noastre

au început să crească asemenea bărbii,

însă complet nerazabile. Le vom purta

până la moarte. S’au făcut

tot mai groase, au devenit truculente,

chiar triviale, mai materiale

decât noi înșine, așa-zisa lor cauză (causa efficiens,

ar fi zis bunii noștri profesori la Iași). Pe când noi

deveneam disparenți, tot mai departe

unii de alții, fiece sâmbure

într’un alt univers, arbore mare

de sticlă, nevăzut, invizibil, de neînțeles.

(Mihai Ursachi, A treia meditație din Golful Francezului…)

foto: Filippo Giacomelli)

Read Full Post »

rage, rage against the dying of the light

Do not go gentle into that good night

by Dylan Thomas

Do not go gentle into that good night,
Old age should burn and rage at close of day;
Rage, rage against the dying of the light.

Though wise men at their end know dark is right,
Because their words had forked no lightning they
Do not go gentle into that good night.

Good men, the last wave by, crying how bright
Their frail deeds might have danced in a green bay,
Rage, rage against the dying of the light.

Wild men who caught and sang the sun in flight,
And learn, too late, they grieved it on its way,
Do not go gentle into that good night.

Grave men, near death, who see with blinding sight
Blind eyes could blaze like meteors and be gay,
Rage, rage against the dying of the light.

And you, my father, there on the sad height,
Curse, bless me now with your fierce tears, I pray.
Do not go gentle into that good night.
Rage, rage against the dying of the light.

Read Full Post »

de-a clipitelea

închid şi deschid ritmic pumni aşa se clipeşte uneori cu mâinile

imagine: Katerina Lomonosova

postat de T.

Read Full Post »