Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘analogii’ Category

4.

Cip ci-rip ci-rip cip cip. Tăcere. Cip ci-rip cip ci-rip.

Totul începe ca o întorsătură nefericită a evenimentelor. În aer pluteşte sentimentul unei necesităţi. Trebuie făcut ceva. Hai, te rog, să rezolvăm chestiunea. Apoi vine o culoare, o culoare foarte urîtă, care necesită îngrijiri. Apoi o durere. Dar nu duce la nimic: e sunet, se aude acolo, afară, în lume, şi nu ai ce să-i faci. M-am trezit de-a binelea.

Walker Percy, Mirajul fericirii

paul villinski

artist: Paul Villinski, Air wheel chair, 2005

 

Read Full Post »

NUMĂRĂ migdalele,

numără ce-a fost amar şi treaz te-a ţinut,

numără-mă,-n plus, şi pe mine:

Am căutat ochiul tău, cînd tu-l ridicai şi nimeni nu te privea,

am întins acel fir tăinuit,

pe-acesta rouă, la care gîndeai,

în jos luneca spre ulcioarele

pe care-o sentinţă, ce spre inima nimănui nu răzbea, le păzeşte.

Acolo, abia, ai intrat cu totul în nume – este-al tău,

ai călcat cu paşi siguri spre tine,

slobod vibrau limbile-n clopotul liniştii tale,

bătea zvonul spre tine.

pune moartea-n jurul tău braţul,

şi-n trei aţi pornit-o prin seară.

Fă-mă amar.

Numără-mă printre migdale.

Paul Celan (Vezi despre el ceva frumos şi aici.)

artist: Laura Moore, Kernel memory, 2010

Read Full Post »

să stăm aici.
să potrivim genunchii slăbiţi
la dunga pantalonilor de stofă.

căzuse zăpada
aveam un obiect imaculat
şi ne silea să nu îl răsturnăm

(M. M. Hondrari, La două zile distanţă)

Read Full Post »

ian-komac-hands-wall-corner-Favim.com-474867
Vasko Popa, Rezonanţă
Camera goală începe să rînjească
Mă retrag în propria-mi piele.
Tavanul începe să chelălăie.
Îi arunc un os.
Colţurile încep să hămăie.
Le-arunc şi lor un os.
Podeaua începe să mîrîie.
I-arunc şi ei un os.
Un perete începe să latre.
I-arunc şi lui un os.
Şi-al doilea, şi-al treilea, şi-al patrulea –
începe să latre.
Fiecăruia i-arunc un os.
Camera goală începe să urle.
Gol eu însumi
făr-de nici un os
mă înmulţesc într-un ecou
al urletului
şi răsun, răsun,
răsun.
imagine: Ian Komac

Read Full Post »

Marianne Moore, „Silence”

 

My father used to say,

„Superior people never make long visits,

have to be shown Longfellow’s grave

or the glass flowers at Harvard.

Self-reliant like the cat –

that takes its prey to privacy,

the mouse’s limp tail hanging like a shoelace from its mouth –

they sometimes enjoys solitude,

and can be robbed of speech

by speech which has delighted them.

The deepest feeling always shows itself in silence;

not in silence, but restraint.”

Nor was he insincere in saying, „Make my house your inn.”

Inns are not residences.

David-Moreno-Silence-1995-2012-Installation-view-2-Sao-Paulo-Biennial-2012_WEB

installation: David Moreno, Silence, 1995-2012, Sao Paolo Biennial, 2012

Read Full Post »

 

Forgetfulness is like a song
That, freed from beat and measure, wanders.
Forgetfulness is like a bird whose wings are reconciled,
Outspread and motionless, –
A bird that coasts the wind unwearyingly.

Forgetfulness is rain at night,
Or an old house in a forest, – or a child.
Forgetfulness is white, – white as a blasted tree,
And it may stun the sybil into prophecy,
Or bury the Gods.

I can remember much forgetfulness.

HART CRANE, Forgetfulness

Read Full Post »

Vei izbucni în limba mea ciudată

Ce i-a rostit pe da şi nu deodată?  (Ovidiu Nimigean)

jorge-mayetartist: Jorge Mayet

Read Full Post »

Older Posts »