Doamne, ce leapşă grea am putut primi de aici (A sorta fucked up fairytale ), e ca un pumn care trebuie să te trezească şi atunci când nu eşti beat. În timp de cu o mână îmi potrivesc materia cenuşie proaspăt zgâlţîită de constrângerea de a vorbi doar la persoana I, trimit leapşa mai departe următorilor: Radu Vancu, Arana’s world under a picture of frenzy, Ora 25 , White Noise şi oricui mai doreşte, mai pofteşte… 🙂
Avertisment: întrebările de oracol nu au murit… 🙂
1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
Nu aş şti câţi ani am decât dacă: aş fi beată, în comă sau în ultima fază de Alzheimer; în toate ipotezele, aş pierde noţiunea de sine, cu atât mai mult cea de vârstă…
2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?
Să te faci că încerci sau că eşuezi, deci impostura.
3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac ?
Din laşitate, snobism şi conformism.
4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut ?
Da, mult prea mult şi mult prea prost.
5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?
Poi… e ca şi cum aş dispune de o groază de reţete la medicamente interzise. Fericirea mea nu ar dura mai mult decât efectul unei pilule „alternative”. Chiar şi aşa, cu toate substanţele nocive la îndemână, cred că pentru mine fericirea nu e suportabilă decât în doze homeopatice. Nicio şansă să crăp în culmea ei, în supradoza fericirii!
6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?
Sexul.
7. Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?
Dau vina pe împrejurări, nimeni nu le poate acorda sentinţe definitive…
8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
Diferit?! Nu, ferit de-a binelea.
9. Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
Le fac într-atât de des şi de mecanic, încât am ajuns o imbecilă : nu le mai dis-cern.
10. Dacă ar fi să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?
Dumnezeu a creat lumea – implicit viaţa – în şapte zile. Tu o poţi distruge într-un minut.
11. Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
Un stresat fericit.
12. Ce-ai alege între amintirile pe care le ai: să renunţi la cele adunate până acum sau să fii incapabil să mai ai amintiri de acum înainte?
Lobotomia, e mai bună decât perfidia întrebării care îţi dă iluzia că ai de unde alege sau că poţi alege răul cel mai mic.
13. Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are vreo importanţă acum?
Nu, numai de acela de acum câteva minute. Are importanţă, încă nu mi-am revenit, nu sunt raţională în momentul ăsta.
14. Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie? Ce o face atât de specială?
Cea mai frumoasă amintire este proiecţia naivă că dacă devii adult eşti mai special…Ceea ce o face specială este exact contrariul a ceea ce gândeam…
15. Dacă ai câştiga un milion de dolari, ai renunţa la ceea ce faci acum?
Cât? Un milion? Aş renunţa rapid, da! Aş face şi transplant de nume…
16. Când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
Când m-am născut, probabil, dar asta numai dacă eliminăm faza cu “deşi toţi te sfătuiau…” şi o înlocuim cu „toţi îndemnau la împins”.
17. Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
Când am fost răcită şi aerul se căznea rău prin fosele nazale înfundate.
18. Care e lucrul pe care ţi l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreşte?
Să mă dau mare. Mă opreşte teama de ridicol.
19. Care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?
Să mă dau mică.
postat de Teodora Coman
🙂 🙂 răspund mâine sau poimâine, da? nu pot chiar acuş.
Aoleu, nici nu am terminat bine, că ai şi apărut…sigur, când ai timp…vezi că am aşteptări mari de la tine… 🙂
🙂 ei, şi tu acum! leapşa trebuie să fie uşoară ca să circule.
Rămân la ceea ce ziceam. 🙂
hahaaaa ce-mi mai place!
Sper că nu te-am dezamăgit…asta ca să îţi iasă din cap ideea aia falsă cu prinţesa… 🙂
mi-au placut raspunsurile la 6, 15, 19. tu chiar ai umor. iti dai seama ce ne pune la treaba anamica? doamne, doamne, nu ma mai pot opri din mirare
ai deptate, nu-i vorba de prinţesă, ci de împărăteasă. mes excuses…
ce înseamnă „a dezamăgi”? întrebă fetiţa din leagănul ei de stele şi spini îmblânziţi.
Aoleu, Ovidiu, să nu îmi spui că abia acum mă descoperi… 🙂 Secretul? Nu există o misogină mai adevărată şi mai constructivă decât mine. Tu ce credeai, că umorul vine aşa, cu una-cu două? Umoarea, da, dar deja intrăm în faza uşoară a crizei sau a paranoiei…
Ana, văd că nu pregresezi deloc… 🙂 Ce înseamnă a dezamăgi? Teama de platitudine, mă mir că m-ai întrebat…
eu nu progresez, eu oscilez. exact ca fetiţa din leagăn. sau ca răstignitul de pendul, belbo. iar tu nu eşti misogină, eşti doar foarte selectivă, zic io…dar s-ar putea să greşesc…:)
Cu asemenea oscilare…da, s-ar putea… 🙂
Super haioasa leapsa, voi raspunde. Nu stiu fix cand raspund, am o lene incurabila uneori (cred ca asta merge ca raspuns pe undeva 😀 )
Arana, mă temeam că nu o vei prelua fiindcă tocmai ai scăpat de una…nu contează, când ai timp, nu ne grăbim…Aşteptăm! 🙂
misogina constructiva? hai lasati…
stii ce, mi-am dat seama ca ai raspuns gresit la ultima intrebare, pentru ca Ana se da si mai mica decat tine. pe cuvantul meu, zau ca nu mint
A, te cred! 🙂 Am lăsat „mică” la pozitiv, astfel încât Ana să îl ducă mai departe, spre comparativ, poate şi spre superlativ…Glumeam, mă Ovidiu! 🙂
am raspuns. si nu stiu sa pun backlink sau cum s-o numi
Mulţumesc, Whitenoise, oare vorbeşti de ceea ce se cheamă… pingback?! 🙂
[…] emisiunea cu o leapşă foarte dramatică primită de la Însemnările din Subterană şi pasată mai departe către toţi cei care se simt vinovaţi faţă de mine. Să-mi trimită şi […]
Vai, ce emoticonşi bosumflaţi îţi anunţă intrarea în scenă… 🙂
😦 da, mă luptam cu leapşa şi nu reuşeam să o dovedesc.
S-a simţit, pârdalnica de leapşă…şi eu care credeam că vei zburda, că o vei tăvăli între gheare de porumbel…
aaa nu, eu la lepşe îmi mobilizez simţul de răspundere, nu mă joc. joaca e pentru restul timpului 🙂
A apărut emoticonul zâmbitor, asta vroiam!
🙂 îmi cer scuze că-s nesuferită, am nişte pb. cu calculatorul şi sunt plină de nervi
Nicio grijă, porumbelule! Numai să nu te încurci printre fire!
[…] la Altii, Intruziuni, Personal — Arana @ 11:12 Tags: intrebari si raspunsuri, leapsa Teodora de la Însemnări din subterană m-a invitat să mai răspund la un set de întrebări. Care sunt […]
🙂 Sa inteleg ca prin raspunsul de la intrebarea 10 tu asta ii recomanzi unui copil…sa ne scape odata si odata?!? 🙂
Poi…sigur că da, copiii sunt speranţa de mâine, doar în ei mai cred, nu în Judecată…plus că ei o pot face în toată deplinătatea nevinovăţiei lor, fără ca măcar să conştientizeze, aşa că viaţa lor poate merge mai departe fără sentimentul unei culpe abominabile…
chestia asta cu leapsa sau cu intrebarile imi aduce aminte de lectiile cu raporturi, la mate! Acum am un singur raport in cap : porcusorul agresiv pe zana