imagine: Roman Tolici, Sweet nightmare
–
Leonid Dimov, „Vis cu deltă” (frg.)
Eram aşezaţi amândoi
Gândindu-ne cum vom arăta goi,
Eu alături de acea bacantă
Pe imensa canapea din locantă
Singuri, devorând coloritul vesperal
Îndelung, premergător actului sexual.
În marea ţinută cu panajul în mâna dreaptă
M-am gândit la tot ce m-aşteaptă
Şi am început să mă dezbrac, în gând
Mi-am scos veşmânt după veşmânt
Apoi am continuat, ca-tr-un fior,
M-am văzut jupuit, roşu, roşu şi zâmbitor,
Am eliminat muşchii lăsând viscerele suspendate
În spaţiul înconjurător, peste plocate.
Am plecat apoi cu oasele mele la subsoară
Amurgul. Am anulat vezica biliară,
Stomacul, inima, glanda pineală,
Circumvoluţiunile, scizurile, fosa nazală
Şi n-au rămas decât nişte minciuni,
Într-un centru fără dimensiuni,
De la care am pornit în călătorie
Printr-o deltă de lumină vie (…)
Insemnari din subterana 