Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Paul Villinski’

4.

Cip ci-rip ci-rip cip cip. Tăcere. Cip ci-rip cip ci-rip.

Totul începe ca o întorsătură nefericită a evenimentelor. În aer pluteşte sentimentul unei necesităţi. Trebuie făcut ceva. Hai, te rog, să rezolvăm chestiunea. Apoi vine o culoare, o culoare foarte urîtă, care necesită îngrijiri. Apoi o durere. Dar nu duce la nimic: e sunet, se aude acolo, afară, în lume, şi nu ai ce să-i faci. M-am trezit de-a binelea.

Walker Percy, Mirajul fericirii

paul villinski

artist: Paul Villinski, Air wheel chair, 2005

 

Read Full Post »

Instalaţiile cu fluturi ale lui Paul Villinski exprimă conceptul de flying art al unui pilot cu acte în regulă, care îşi traduce experienţa într-o poetică spaţială a imponderabilităţii fie prin forma aerodinamică, transvizibilă a planorului (Passage, 2011), valorificând pozitiv însuşi spaţiul ambiental  aparent neutru al galeriei, care trece prin obiect, fie prin invazia delicată a fluturilor (albaştri, oranj sau policromi) decupaţi din conserve de aluminiu atât de frumos reciclate (instalaţia Glidepath); avantajul formelor mici este că pot ocupa progresiv şi noninvaziv pereţii spaţiului-gazdă în virtutea unei arte deschise – expresie a unei subversivităţi intrinseci benefice, a eludării realităţii mai degrabă decât a respingerii făţişe a cadrului ei limitativ – şi se pot infiltra printre diverse obiecte, într-o relaţie spaţială de juxtapunere  inedită (spirala muzicală imprimată de proximitatea cu vioara, sau rotaţia muzicală impusă de un disc de vinil), de toleranţă reciprocă maximă (simple bucăţi de lemn sprijinite aleatoriu de zid devin repere ale unui zbor  sinuos, de jur-împrejur, în „târcoale”). Metafora vizuală a depăşirii barierelor impuse de materialitatea obiectelor merge mai departe, prin sfidarea gravitaţiei de către fluturele galben de care atârnă în aer un scaun.  🙂

sus: Passage, 2011

jos: Glidepath

Un alt avantaj al acestui tip de artă este flexibilitatea ambientală  prin care poate dinamiza chiar şi  porţiuni din spaţiul privat.

Villinski nu îl uită pe Saint Exupery, căruia îi plăteşte tribut tot cu un avion, de un albastru crud, inevitabil năpădit de fluturi (On final, 2010)

postat de T.

Read Full Post »