Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Mihail Sebastian’

„Indignarea lor nu e indignare, adversitatea lor nu e adversitate, entuziasmul lor nu e entuziasm, nimicul lor nu e nimic. Dacă ciocnirea lor cu o carte sau cu un om ar fi o adevărată ciocnire – adică o luare de poziţie –  dacă duşmănia lor ar porni de la conştiinţa unor valori adverse, dacă violenţa ar fi o reacţie de gândire, totul ar fi salvat. Dar nimic nu e serios, nimic nu e grav, nimic nu e adevarat în această cultură de pamfletari zâmbitori. Mai ales nimic nu e incompatibil. Iată o noţiune care lipseşte total vieţii noastre publice pe toate planurile ei: incompatibilul. În cultură, ca în parlament, oamenii se înjură la tribună şi se împacă la bufet. Compromisul este floarea violenţei. Avem de aceea o cultură de brutalităţi şi tranzacţii. (…) Pe oamenii ăştia nu-i angajează cu adevărat nimic: nici ura, nici iubirea, nici viaţa, nici moartea. Orice fac, orice spun rămâne mereu undeva, într-un colţ de conştiinţă, un zâmbet care anulează ce au făcut, retractează ce au spus.  Rigoarea, sub orice formă, nu este de resortul lor. Sunt nişte oameni liberi. Poate singurii oameni liberi din Europa, căci faptele nu-i leagă, iar ideile nu-i obligă.”

Mă alătur celor care constată, cu un aer uşor stupid, admirabila actualitate a celor care ne-au precedat şi au reuşit să esenţializeze câteva din ‘calităţile’ noastre milenare.  Ce poate fi mai lucid în Mihail Sebastian decât această constatare din „Cum am devenit huligan”? Discrepanţele dintre discurs şi act, prieteniile suspecte, rupturile ideologice, incongruenţele comportamentale,  parteneriatele de ocazie sunt, poate, singurul lucru de care putem fi siguri că nu vor dispărea din viaţa publică. Până la urmă, ce dovadă mai bună a „continuităţii neamului nostru” pe acest pământ sunt dacă nu aceste reactivări, în prezent, ale observaţiilor făcute de înaintaşi? Eu aştept, încă, momentul în care să putem spune cât de inadecvat ne este Caragiale sau Sebastian.

postat de Marian

Read Full Post »