Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Asasina cultivată’

asasina[1]Ce poţi spune despre o carte voit fără stil care îşi conţine propria recenzie? Despre o metaficţiune în care toate formele marginal-negative ale literaturii – plagiatul, lipsa formaţiei livreşti a scriitorului, mediocritatea greu suportabilă, impostura, intriga încîlcită, pseudopoliţistă -sunt mixate într-o scriitură cu un titlu atât de -iarăşi voit!- artificial?  Aceasta a fost întrebarea pe care mi-am pus-o imediat ce am terminat de citit cartea cu pricina.

Întâi de toate, nu am putut să nu remarc următorul contrast: în vreme ce mulţi scriitori îşi curtează care mai de care cititorul prin exploatarea capacităţii de seducţie a textului, Vila-Matas operează exact invers: el vrea cu orice preţ să îşi respingă cititorul  sau cel puţin  să îl debusoleze. Autorul procedează ca un expert al mecanismelor de deziluzionare care vrea să ne lecuiască pentru totdeauna de boala ficţiunii, de butaforia scriiturii. Cum reuşeşte să facă lucrul ăsta? Prin dizolvarea convenţiilor literare, prin implodarea verosimilităţii, deci a iluziei de realitate. Dacă pentru Lllosa orice carte de ficţiune bună  te face să trăieşti o iluzie ca pe un fapt real de viaţă, pentru Vila Matas ficţiunea este un simulacru al existenţei în care dezordinea pare a se exhiba şi mai mult.  Toată cartea respiră un aer de artificiu cultivat cu obstinaţie până la limita la care cititorul are toate şansele să ajungă să îl blesteme pe romancier pentru că “îl omoară” cu un discurs fără cap şi fără coadă, pe care încerc să îl rezum cât de cât. 

 Vidal Escabia este un scriitor de mâna a 5-a, un impostor care are parte de o reabilitare spectaculoasă tocmai prin cele mai slabe şi mai plictisitoare texte produse de el. Sub pseudonimul Escaviar, îşi face o autocritică elogioasă şi chiar pretinde că a publicat romane care de fapt nu există. Ironia faţă de critica de complezenţă care nu (dis)cerne adevărata valoare literară este aproape acidă, căci un anume J.M cade victimă acestei imposturi abil regizate de autorul ratat.  Cel care îl bănuieşte pe Escabia de culisele scandaloase ale autopromovării este Juan Herrera, autor al unor memorii reunite sub titlul Ironia sorţii. Schimbul de scrisori dintre cei doi, realizat nu din prietenie, ci din duşmănie, îi confirmă lui Herrera un fapt şi mai surprinzător: Escabia nu scrisese nici măcar un rând din romanele cu care se mândrise. În toată această încurcătură apare Elena Villena, soţia lui Herrera, autoarea manuscrisului Asasina cultivată, care îi scrie lui Escabia deoarece tocmai a aflat că acestuia îi revenise sarcina de a scrie prefaţa volumului de memorii Ironia sorţii. Şi ea recurge la ocultarea actului de a scrie prin imitarea grafiei soţului ei, mort de mai bine de un an. Escabia se sinucide şi lângă el se află plicul cu manuscrisul Asasinei cultivate. Naratorul feminin face o vizită familiei Herrera sub pretextul de a-l cunoaşte mai bine pe autorul memoriilor, dar ajunge să fie prins în jocul de seducţie al Elenei…

Mă opresc. Bănuiesc că nu aţi înţeles mare lucru dintr-o poveste atât de încâlcită, căci ăsta era  şi scopul, de fapt! În loc să ne atragă, ficţiunea face tot posibilul să ne îndepărteze de ea. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns,  la asta se mai adaugă faptul supărător că adevăratele  cărţi sunt înlocuite de simple experimente literare eşuate sau supraevaluate, cu titluri melodramatice sau improprii: Parisul nu are sfârşit sau Femeie în oglindă contemplând peisajul (ultimul se potriveşte mai degrabă unei picturi!), cu memorii care nu există şi cu acele zone  periferice ale scriiturii, valorizate  prin obsesia naratorului pentru prefeţe mai degrabă decât pentru conţinut. Iată cum în cartea asta avem ocazia de a accede la paradisul livresc al lui Borges în forma grotescă a pseudoliteraturii. Până şi banala coală albă devine ţinta demistificării, căci Herrera scrie la un moment dat pe fâşii de hârtie igienică roz. Apoi, individualitatea, patina personală a scriitorului, care îşi mărturiseşte clar în prefaţă intenţia de “a omorî cititorul” prin propria lipsă de talent (camuflată sub punctuaţia aleatorie, luată de cele mai multe ori ca un simptom de avangardă) se şterge din cauză că în scriitură vorbesc mai mulţi. Conţinutul propriu-zis este relatat de un narator feminin iar epilogul îi revine unui critic literar, aşa că toate instanţele narative se regăsesc înghesuite în acelaşi format al cărţii de aproximativ 100 de pagini şi îşi predau ştafeta narării ca şi cum s-ar descotorosi de ea ca de o sarcină neplăcută sau, mai rău, neterminată. Mimesisul se degradează până la mimetism iar individualitatea se hrăneşte din propriul ei act de anulare, aşa cum se întâmplă cu “morţii” din roman: Herrera şi Escabia. Dacă adevărul scriiturii “este înghesuit în inima acesteia”, aşa cum ne atenţionează Vila Matas, atunci cred că se poate reducejkRodriguezMugabe[1] la acest paradox: “Oboseşti să tot minţi atâta, doar ca să te apropii de adevăr.” Într-adevăr, autorul a obosit să îşi mai hrănească cititorul cu iluzii iar dorinţa de a-l omorî nu înseamnă altceva decât tocmai negarea oricărei menajări pe cale ficţională.

              La sfârşitul cărţii aflăm că asasina cultivată este metafora scriiturii înseşi, dar nu sunt de acord cu interpretarea, şi anume: “scriitura care încă nu a fost”. Eu cred că soluţia este mult mai simplă: asasina cultivată este scriitura care trebuie să ştie să îşi pună punct, să se distingă ca un univers autonom, închis, suficient sieşi. Nu degeaba experienţa ne-a confirmat că întotdeauna continuările sub o formă sau alta a unui original, a unei opere  realizate (film, carte) sunt dezamăgitoare tocmai din absenţa unui instinct al “morţii”, al încheierii la timp cu ajutorul unei strategii textuale.

 

Enrique Vila-Matas, Asasina cultivată, trad. de Ileana Scipione, Rao Publishing Company, colecţia Rao Contemporan, 2008

N: Posibile ilustraţii  pentru Asasina cultivată, mai exact pentru demitizarea literaturii  (Peter Callesen, paper art, metaficţiuni vizuale)

peter-callesens-paper-art7_1822peter-callesens-paper-art3_1822

Bound-to-be-Free

 

natures-maze-2_woman_web

 

dead-angelsb

 

webTheoutlineofaskeleton_000

postat de Teodora Coman

Reclame

Read Full Post »