Feeds:
Articole
Comentarii

NUMĂRĂ migdalele,

numără ce-a fost amar şi treaz te-a ţinut,

numără-mă,-n plus, şi pe mine:

Am căutat ochiul tău, cînd tu-l ridicai şi nimeni nu te privea,

am întins acel fir tăinuit,

pe-acesta rouă, la care gîndeai,

în jos luneca spre ulcioarele

pe care-o sentinţă, ce spre inima nimănui nu răzbea, le păzeşte.

Acolo, abia, ai intrat cu totul în nume – este-al tău,

ai călcat cu paşi siguri spre tine,

slobod vibrau limbile-n clopotul liniştii tale,

bătea zvonul spre tine.

pune moartea-n jurul tău braţul,

şi-n trei aţi pornit-o prin seară.

Fă-mă amar.

Numără-mă printre migdale.

Paul Celan (Vezi despre el ceva frumos şi aici.)

artist: Laura Moore, Kernel memory, 2010

să stăm aici.
să potrivim genunchii slăbiţi
la dunga pantalonilor de stofă.

căzuse zăpada
aveam un obiect imaculat
şi ne silea să nu îl răsturnăm

(M. M. Hondrari, La două zile distanţă)

brainiacs

artist: Yin Xiuzhen

 

de pe margine

clisa imită murdăria spontană a unei guri de copil avidă după dulce.

 omul are dreptul să facă și el floare. să se delase în spaţii dezafectate. și n-ar mai fi discriminare dacă ar exista egalitate în drepturi cu obiectele lăsate de izbeliște la temperaturi scăzute în medii întunecate și umede. o dulceață de om. o conservă de om.

5413704132_192f43cb70_b

rezonanţă

ian-komac-hands-wall-corner-Favim.com-474867
Vasko Popa, Rezonanţă
Camera goală începe să rînjească
Mă retrag în propria-mi piele.
Tavanul începe să chelălăie.
Îi arunc un os.
Colţurile încep să hămăie.
Le-arunc şi lor un os.
Podeaua începe să mîrîie.
I-arunc şi ei un os.
Un perete începe să latre.
I-arunc şi lui un os.
Şi-al doilea, şi-al treilea, şi-al patrulea –
începe să latre.
Fiecăruia i-arunc un os.
Camera goală începe să urle.
Gol eu însumi
făr-de nici un os
mă înmulţesc într-un ecou
al urletului
şi răsun, răsun,
răsun.
imagine: Ian Komac

Jasper Johns

johns_critic_brick_380x220Jasper Johns, The critic sees, 1964

2671188323_668b2322c2Jasper Johns, Memory pieceFrank O’ Hara, 1961-1970

o baltă abil manipulată sabotează simţul realului

http://www.noagur.com/rhein_energy.html

Marianne Moore, „Silence”

 

My father used to say,

„Superior people never make long visits,

have to be shown Longfellow’s grave

or the glass flowers at Harvard.

Self-reliant like the cat –

that takes its prey to privacy,

the mouse’s limp tail hanging like a shoelace from its mouth –

they sometimes enjoys solitude,

and can be robbed of speech

by speech which has delighted them.

The deepest feeling always shows itself in silence;

not in silence, but restraint.”

Nor was he insincere in saying, „Make my house your inn.”

Inns are not residences.

David-Moreno-Silence-1995-2012-Installation-view-2-Sao-Paulo-Biennial-2012_WEB

installation: David Moreno, Silence, 1995-2012, Sao Paolo Biennial, 2012

CU O PRECIZIE DE CEASORNIC

cioara ştie cu precizie unde

pe banca galbenă

să se aşeze

valul aşijderea

unde anume să se spargă

falca ce refuză

să se descleşteze

este perfect fixată

de craniul scriitorului

generaţiile viitoare

vin cu precizie de ceasornic

sub arcadele de ciment

umed

pentru-a se include în această

bine-nregistrată

după-amiază

trad. de Șerban Foarță și Cristina Chevereșan