Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 16 septembrie 2010

Două ore de Dostoievski, altfel decât îl ţineam minte: haios, incoerent, paranoic, filozof, nervos. Un fel de bolgger.

Ce minunat ar fi, dacă n-aş face nimic numai din lene! Doamne ce m-aş stima ! M-aş stima tocmai pentru că-s capabil să am în mine măcar lene; aş poseda şi eu măcar o însuşire, pozitivă întrucâtva, asupra căreia să n-am în­doieli. Întrebare: ce-i cu ăsta ? Răspuns: e un leneş. Mai mare plăcerea s-auzi vorbindu-se aşa despre tine. „Un leneş!” — păi ăsta-i titlu, predestinare, carieră! Aş deveni membru de drept al celui mai select club şi n-aş mai face nimic decît să mă tot stimez. Am cunoscut un domn care şi-a făcut titlu de glorie pe viaţă din faptul că se pricepea la vinul de Bordeaux. So­cotea asta un merit şi îndoielile nu l-au încercat nicicînd. Eu unul cariera asta mi-aş alege-o: aş fi un leneş şi un mîncău. Dar nu unul de rînd, ci unul sensibil la frumos şi sublim. Cum vă place? Visez de mult aşa ceva. Patruzeci de ani m-a tero­rizat acest „frumos şi sublim”; din păcate, o constat la patruzeci de ani; să-mi fi descoperit vocaţia din vreme — o, toate ar fi mers altfel! Mi-aş fi găsit uşor şi activitatea corespunzătoare: anume, aş fi băut în sănătatea a tot ce-i frumos şi sublim. Profitând de orice prilej, aş fi lăsat mai întîi să-mi pice-n pocal o lacrimă, pe urmă l-aş fi dat duşcă, închinînd pentru frumos şi sublim. Aş fi decretat -ale lumii toate frumoase şi sublime; aş fi descoperit laturi frumoase şi sublime în cele mai cumplite şi mai in­contestabile orori. Aş fi devenit lăcrimos ca un burete prea ud. Să zicem că pictorul cutare a trîntit un tablou în ma­niera dui G. Eu beau pe loc în sănătatea pictorului cu tabloul în maniera lui G, dat fiind că-mi place tot ce-i fru­mos şi sublim. Un autor, să zicem, a scris ceva „pe gustul oricui”; beau pe loc în sănătatea „oricui”, dat fiind că-mi place „tot ce-i frumos şi sublim”. Pentru treaba asta aş pre­tinde să fiu stimat, iar pe cei ce nu m-ar stima i-aş persecuta. Trai liniştit, moarte solemnă — nu-i superb? Aş fi slobozit ditamai pîntece, mi-aş fi durat o guşă în trei caturi, mi-aş fi rostuit un nas roşu. Oricine m-ar fi întâlnit ar fi exclamat, contemplmdu-mă: „Ăsta da, halal.! Uite ceva într-adevăr pozitiv!” Ei, domnilor, orice-aţi zice, tare-i plăcut să mai auzi şi asemenea păreri în epoca noastră negativistă.

Update:
Dostoievski însuşi nu şi-ar fi citit opera mai bine (adică mai
pătrunzător) decît o face Răzvan Vasilescu pe cele două CD-uri (însumînd
peste două ore) ale proaspătului audiobook Însemnări din subterană editat de Humanitas Multimedia. Ascultaţi-le noaptea!
Marius Chivu, Dilema veche

mihaela audiobookurilor

Read Full Post »