Da, a trecut Paştele, am fost leneşă şi nu am postat la momentul potrivit imaginile cu Isus răstignit care mă impresionează de fiecare dată. Mai bine mai târziu…, cum se zice. În fine, trei pictori am în vedere pe aceeaşi tematică: Matthias Grunewald, Andrea Mantegna şi Hans Holbein cel tânăr. I-am adunat laolaltă pentru că [...]
Posts Tagged ‘simbolul christic’
Altă uimire şi alt cutremur
Postat în analogii, etichetat Andrea Mantegna, crucificarea, ekphrasis, Hans Holbein cel tânăr, Idiotul F.M. Dostoievski, imagini textualizate, Matthias Grunewald, simbolul christic în aprilie 9, 2010 | 4 Comentarii »
Pds de Paşte
Postat în poemul de sâmbătă, etichetat Cristian Bădiliţă, Durer, imaginea lui Christos, simbolul christic în martie 27, 2010 | 10 Comentarii »
Cum se apropie Paştele, m-am gândit la Cristian Bădiliţă, dar nu neapărat la specialistul în creştinism timpuriu sau la traducătorul Evangheliilor apocrife ori al actualei ediţii a Setuagintei, cât mai ales la poetul care abordează şi în versuri tematica religioasă din perspectiva aşa-numitului suprarealism ortodox. Frumosul cearcăn către care fug (din vol. Regele cu o harfă în mâini, Curtea Veche, 2007) Prin [...]
D-ale lui Dali
Postat în analogii, etichetat analogii, dali, Jung mysterium coniunctionis, pictura, simbolul christic în februarie 10, 2010 | Lasă un comentariu »
Dali. Ce mai poţi spune despre el, când a avut grijă să o facă singur? Nu elementele şocante şi mutaţiile la nivelul imaginarului şi al imaginii mă interesează în momentul acesta; pur şi simplu sunt indiscutabile. Îmi plac, însă, în mod deosebit picturile lui mai aerisite din punct de vedere compoziţional, în care experimentalismului i-a luat locul o incredibilă [...]
Man of sorrows
Postat în De-ale privirii, etichetat analogii, Bruce Dickinson, Durer, man of sorrows, simbolul christic în ianuarie 8, 2010 | 2 Comentarii »
Omul regretelor… De la Durer incepe, deja, o abordare atipică a simbolului christic, care m-a uimit de fiecare dată când am privit pictura Christ as a man of sorrows. Ceea ce şochează este accentul pus pe caracterul metareprezentaţional mai mult decât pe reprezentarea propriu-zisă, pe contactul vizual direct al figurii cu privitorul, de la acelaşi nivel ontologic, redat prin perspectiva [...]