Moni Stănilă:postoi parovoz

În ultima vreme, am parte de o poezie care redescoperă realul fără emfază narcisistă (unde mai pui că revelaţia autoscopică avea loc, uneori, chiar în roşul instabil al menstrei). Citind postoi parovoz. confesiunile dogmatistei (Charmides Ninpress, 2009), mi-au reţinut atenţia cele două analogonuri ale eului poetic: stânca şi trenul. Unul static, reflexiv (“stânca din mijlocul [...]

Citeşte articolul complet »

poemul de sâmbăta asta

Am o mare slăbiciune pentru Ovidiu Nimigean. Ştie să acopere toată scara formelor de expresie poetică, de la baza treptei injurioase la un logos sublimat. Îmi place mai ales faptul că poezia lui este extrem de virilă în sensul în care în orice  poezie ”arde flacăra unui protest”. O. Nimigean are  forţa aceea  de dezavuare a experimentalismului cu pretenţii de avangardă, a imposturii, [...]

Citeşte articolul complet »

Pentru prima dată pds…

… şi încă şi în proză! Noi nu am abordat până acum pds şi nici nu ştim  dacă ne vom face un obicei constant din asta, dar un comentariu năstruşnic şi sincer din partea cititorului dudul zum – aproape o invitaţie, cu prea puţină perdea pentru a mai putea fi ignorată – ne-a făcut să ne [...]

Citeşte articolul complet »