poemul de sâmbătă: artă pe pâine

Stau şi mă minunez cât de bine prind substanţele alimentare – zahărul ars sau pudră, făina, ciocolata, frişca- unei îmbălsămări poetice. S-a dus vremea rozelor presărate peste “lutul asudat” sau peste “cadavre”. Gata, arta nu mai este atât de selectivă cu materialele; a devenit digerabilă de la celebra afirmaţie a lui Dali încoace (“Frumuseţea va [...]

Citeşte articolul complet »

Hitchcock şi Dali

Ştiţi tablourile lui Dali cu sertăraşele preluate de la Freud din care ies zisele “mirosuri narcisiste”.  Da, le poţi deschide prin psihanaliza profesionistă, cu sau fără divan, dar chiar şi fără Sigmund, cu condiţia să te cheme Dali şi să te asociezi cu maestrul suspansului cinematografic. Este vorba de o găselniţă cinematografică  Hitchcock-Dali (Spellbound, 1945) [...]

Citeşte articolul complet »

D-ale lui Dali

   Dali. Ce mai poţi spune despre el, când a avut grijă să o facă singur? Nu elementele şocante şi mutaţiile la nivelul imaginarului şi al imaginii mă interesează în momentul acesta; pur şi simplu sunt indiscutabile. Îmi plac, însă, în mod deosebit picturile lui mai aerisite din punct de vedere compoziţional, în care experimentalismului i-a luat locul o incredibilă [...]

Citeşte articolul complet »

Despre afemeiat

Mai am cateva pagini din Jurnalul unui an prost de J.M. Coetzee. Am dat peste un pasaj  care m-a dus cu gandul direct la Dali, cu viteza sigura a  unui link.  ” < Ce crezi ca inseamna sa fii afemeiat?  a intrebat el (afemeiat era unul dintre cuvintele lui preferate in limba engleza – womanizer- ii [...]

Citeşte articolul complet »