Dali. Ce mai poţi spune despre el, când a avut grijă să o facă singur? Nu elementele şocante şi mutaţiile la nivelul imaginarului şi al imaginii mă interesează în momentul acesta; pur şi simplu sunt indiscutabile. Îmi plac, însă, în mod deosebit picturile lui mai aerisite din punct de vedere compoziţional, în care experimentalismului i-a luat locul o incredibilă [...]
Posts Tagged ‘analogii’
D-ale lui Dali
Postat în analogii, etichetat analogii, dali, Jung mysterium coniunctionis, pictura, simbolul christic în februarie 10, 2010 | Lasă un comentariu »
Mărimea potrivită
Postat în analogii, etichetat analogii, Durer, Van Gogh în ianuarie 18, 2010 | 4 Comentarii »
Asta faci când îţi cauţi încălţămintea: vezi dacă ţi se potriveşte piciorul, dacă îţi vine bine. Cum Van Gogh credea în pictura universală (aşa cum îi mărturisea fratelui său Theo într-una dintre tulburătoarele lui scrisori), în tabloul unic pictat de toţi artiştii, fiecare desăvârşind câte o porţiune de pânză cu felia lui de excepţie, m-am gândit la [...]
Poemul de sâmbătă
Postat în poemul de sâmbătă, etichetat analogii, Eminescu, Karl Friedrich Schinkel, poezie în ianuarie 16, 2010 | 9 Comentarii »
(…) În glasu-adânc al stranei Voi mesteca legenda cea veche a Satanei. O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu geamătul tău aspru ca murmurele mării… Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: ,,Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară…” Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele. Cu cârduri [...]
“Astfel ai trecut de al lumii hotar.”
Postat în analogii, etichetat analogii, Eminescu, Johann Heinrich Fussli în ianuarie 13, 2010 | 3 Comentarii »
Probabil că Eminescu nu ştia că “străina gură” i-a spus un adevăr mult mai adânc decât cel al unei evaziuni romantice: cel al propriei nemuriri, instalată cel mai bine în regalitatea limbajului. Cum se apropie data de 15, am pus mâna iarăşi pe volumul de poezii din dorinţa mocnită de a parazita, o vreme, pe corpul poemelor, de a-mi lăsa funcţiile vitale pe [...]
P.D.S.: How fortunate the man with none
Postat în poemul de sâmbătă, etichetat analogii, Bertolt Brecht, Dead can dance, poemul de sâmbătă în ianuarie 9, 2010 | 12 Comentarii »
How fortunate the man with none* You saw sagacious Solomon You know what came of him, To him complexities seemed plain. He cursed the hour that gave birth to him And saw that everything was vain. How great and wise was Solomon. The world however did not wait But soon observed what followed on. It’s [...]
Man of sorrows
Postat în De-ale privirii, etichetat analogii, Bruce Dickinson, Durer, man of sorrows, simbolul christic în ianuarie 8, 2010 | 2 Comentarii »
Omul regretelor… De la Durer incepe, deja, o abordare atipică a simbolului christic, care m-a uimit de fiecare dată când am privit pictura Christ as a man of sorrows. Ceea ce şochează este accentul pus pe caracterul metareprezentaţional mai mult decât pe reprezentarea propriu-zisă, pe contactul vizual direct al figurii cu privitorul, de la acelaşi nivel ontologic, redat prin perspectiva [...]
Valoarea care “tremură”
Postat în De-ale privirii, etichetat analogii, Nike Samotrake Bachelard în ianuarie 4, 2010 | 4 Comentarii »
Nu aş da-o pe Nike pentru Angel of the North al lui Gormley în ruptul capului. În timp ce Angel domină monolitic peisajul, mai mult din ambiţia de a etala proporţiile construcţiei, Nike are un dinamism extraordinar, redat prin pliurile draperiei iscate de vântul invizibil şi blând al unui zbor sublimat, al unei fluidităţi spirituale care se adaptează [...]
poemul de sambata
Postat în poemul de sâmbătă, etichetat analogii, Karl Friedrich Schinkel, poezie Baudelaire în decembrie 19, 2009 | 3 Comentarii »
“Il me semble que je serais toujours bien là où je ne suis pas, et cette question de déménagement en est une que je discute sans cesse avec mon âme.” (N’importe où hors du monde) Oriunde altundeva decat in lumea asta: in sarcofagele cerului, spre Cythera, Batavia, Eldorado sau chiar in Infern, paradisul artificial al opiului… [...]
Eu sunt prin altul
Postat în De-ale privirii, etichetat analogii, ce poti face cu o xcarte în noiembrie 23, 2009 | 6 Comentarii »
Lectura ca o pătrundere prin efracţie într-o fiinţă, crescută şi hrănită cu ajutorul cuvintelor, înăuntrul căreia ajungi să te simţi ca la tine acasă. “Pentru mine, adevărata viaţă e să trăiesc în gândul altuia.”- Milan Kundera, Nemurirea imagine: Janusz Kapusta, Prudent man postat de Teodora