
Am vrut să locuiesc în casa din basmele ruseşti care se răsucea în jurul ei înseşi, dar am noroc cu tehnologia care mi-o întoarce pe toate feţele cât ai zice peşte, o ia de fundaţie şi o răstoarnă cu susul în jos, ca pe un sac, o pîrleşte cu o undă laser care rade totul de pe faţa pământului, cu bucuria de după ultimele rezultate spectaculoase în materie de epilare. M-am suit pe un dulap cu trei picioare şubrede şi al patrulea aproape retezat, în scrâşnetele pereţilor despuiaţi de tapete şi tavane false ca de pansamente neschimbate, smulse profesionist, dintr-o sigură mişcare. O voce din off îmi promite multe soluţii de ultimă generaţie: acoperiş cu ţiglă bramac, scocuri noi, vopsele adezive şi substanţe antimucegai, toate pentru o mai bună respiraţie a zidăriei cu rănile încă larg deschise… E de înţeles o aşa ofertare, curbura de jgheab a cărării mele pe mijloc nu a reuşit să orienteze, pluvial, niciuna dintre desele averse. Toate albe, bune şi frumoase, cu procente maxime, în doar trei minute. Să profităm de soarele virtual şi tolerant, care glisează pe derma impură a lumii ca un disc demachiant.

imagini: Tim Walker
postat de Teodora
dar nu e mai simplu intr-o casa de melc? sau de arici?
Ba da, cum sa nu? Numai ca mie imi trebuia ceva matlasat, care sa se poata intoarce cu toate tablourile de pe dos pe fata.
poate ar trebui discutat cu nişte viermi de mătase… Eşti conştientă de riscurile întoarcerii pe faţă? E nevoie de curaj, mai ales dacă ceva e deja întors pe dos, devine greu de manevrat.
dac-ar şti Ra ce misiune cosmetică i-ai trasat!
Matlasat, căptuşit cu figurile în relief pe care să aşezi figurat ce-ţi vine în cap.
@Ana

Nu am convocat viermii, dar mi-ai dat o ideeeeeeeee…
@Ora
Dacă ar şti Ra ce frumuseţi face Ora fără discuri demachiante, ar invidia-o!
@Zvârluga:
Da, sunt de teapa celor care fac nazuri şi figuri!
poi nu iese nimic bun când zeii îi invidiază pe muritori, aşa am auzit
Păi asta era pe vremuri, lucrurile au mai evoluat oleacă
ce postare frumoasă! Casa din basmele ruseşti cu care am crescut… şi tu, şi eu. Şi alţii, neîndoielnic. Când ne vom revedea va trebui să vorbim mai mult despre case, îmi vine să zic.:)
Şi, mai ales, despre carcase!
[...] Ți-aș dărui o cameră rotativă să umbli prin ea fără pantofi, fără imagine
fără sandale și fără picioare; iar aproape de fiecare dată când ieși
la suprafață va trebui întâi pe bec pentru a se răsturna s-apeși
să se fac-o cameră cu sunet granulat, în romburi cu dantelă ecru
ca o piesă artificială vopsită încet și măsurată cu un centimetru
cu spații între șanțuri largi prin care lumina ne va curge fină pe margine.
atunci toată pisica ta ar rămâne prinsă mereu între tavan și șifonier
și n-ai mai fi nevoită s-o dai în leagăn de fiecare dată
când miorlăie depreciativ la adresa ta ca o ciudată
sau nu te lasă să vorbești la telefon cu mine ca atunci
când s-a uitat urât la tine și ți-ai făcut curaj să o arunci
spunându-i că ai realizat instantaneu că iubitul pisicilor e sezonier. [...]
http://soseta-cu-povesti.com/2011/10/28/orbi-din-nastere/
Am avut cândva o astfel de cameră, dar am facut-o cadou. Deloc surprinzător că o regăsesc și la tine. Și ce m-am bucurat!
Dragă Şosetă, nici nu ştii ce bine m-ai nimerit cu acest călcat pe bec, chit că nimeresc mai mult senzorii de întuneric…Iar cu aruncatul pisicii în braţele altuia, ce să mai zic, mi-ai citit ori în gânduri, ori în stele!