Mare, mare bucurie am avut să văd cum cârtiţa de mansardă din poemele mele a ieşit tiptil din cuvinte şi s-a cuibărit în miezul sensibil al Anei, căreia îi tot dă ghes, de la o vreme, să îi facă un chip. I-a croit Ana Alfianu o galerie de tuş mai reavănă decât subteranele eului meu, iar traseul ei prin vene, colesterol şi cerurile sângerii ale inimii iscă inflorescenţe succesive pe care pământul scurmat nu cred să le fi cunoscut.
Îţi mulţumesc tare mult, Ana! 
Like this:
3 bloggers like this post.
cu drag, Teo
Imi place, place, place !!!
@Ana:
Oare ce aş mai putea spune…?
@Vladi:
Mulţu-mulţu-mulţu-meeeeeeesc!