Facepaper

În loc de fardul de duzină sau de tatuaj, fiecare ar trebui să îşi creeze propriul tapet, propriul facepaper. Să se acopere, de pildă, cu un cer cu nori. Sau să aplice pasta galbenă în tuşe fierbinţi şi biciuite, după dinamica focului, aşa cum a făcut Van Gogh când s-a autoportretizat. Fiecare chip are şansa de a străluci ca o stea – în maniera [...]

Citeşte articolul complet »

Seymour: cu mâini zilele-ţi adaogi

(…) acum, la patruzeci de ani, am convingerea că orice om înzestrat cu gândire (…) trăieşte sau a trăit în relaţii ciudat de intime, aproape că de cunoaştere reciprocă, cu mâinile sale şi, cu toate că poate s-o ducă înainte ani şi ani de zile ţinându-şi mâinile în buzunare – la propriu sau la figurat – [...]

Citeşte articolul complet »

Salinger: Sal lingers!

Salinger mi-a venit mănuşă încă de la primele rânduri din The catcher in the rye. Eram în clasa a X-a şi mă chinuiam cu Camil Petrescu şi cu imposibila lui persoană I.  Ca să scap temporar de el, m-am apucat să fac altceva. Orice altceva, am vrut să spun, printre care şi ştersul rafturilor de praf. Aşa [...]

Citeşte articolul complet »

Cetatea ideală sau dialectica întemeierii

În vol. Efectul Don Quijote apărut mai demult la Humanitas (1995), Victor Ieronim Stoichiţă abordează Cetatea ideală într-un studiu de doar câteva pagini, dar extraordinar de substanţial, ale cărui linii încerc să le surprind mai jos. Locul utopic, cetatea ideală ia naştere în primul rând dintr-un principiu cosmologic. Geometria dispune de forme pure  ce permit Arhitectului să circumscrie [...]

Citeşte articolul complet »

Obstacolul lui Don Quijote

Don Quijote a fost abordat plastic de mulţi artişti, în maniere diferite (Gustave Dore, Picasso, Ocampo, Dali…). Totuşi, nimeni nu a surprins cu o tuşă atât de fermă şi de deconcertantă obstacolul din calea cavalerului , aşa cum a făcut-o Daumier, cel mai aproape de punctul în care legătura dintre ficţiune şi realitate îşi arată adevărata [...]

Citeşte articolul complet »

Poemul de sâmbătă: “cearta” dintre viaţă şi text

Aurel Dumitraşcu  (1955-1990) este unul dintre poeţii care demonstrează că textualismul pur nu există, deşi poate fi găsit în Antologia critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea (de la Alexandru Macedonski la Cristian Popescu) a lui Marin Mincu la categoria Textualişti. Postmoderni. În ciuda refugiului în spaţiul aseptic al celulozei, eul nu îşi poate dizolva complet fiinţa concretă. Dacă [...]

Citeşte articolul complet »

Mărimea potrivită

Asta faci când îţi cauţi încălţămintea: vezi dacă ţi se potriveşte piciorul, dacă îţi vine bine. Cum Van Gogh credea în pictura universală (aşa cum îi mărturisea fratelui său Theo într-una dintre tulburătoarele lui scrisori), în tabloul unic pictat de toţi artiştii, fiecare desăvârşind câte o porţiune de pânză cu felia lui de excepţie, m-am gândit la [...]

Citeşte articolul complet »

Poemul de sâmbătă

                      (…) În glasu-adânc al stranei Voi mesteca legenda cea veche a Satanei. O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu geamătul tău aspru ca murmurele mării… Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: ,,Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară…” Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele. Cu cârduri [...]

Citeşte articolul complet »

Dor demonic

Iar m-a apucat năravul analogiilor. Eminescu şi Fussli, gata! De mult îmi stătea capul la asta… Amândoi mă lasă perplecşi prin forţa vizionară, aşa cum figura alegorică a Tăcerii se întoarce în ea însăşi, ascunsă de perdeaua propriului păr. Când am dat cu ochii pentru prima dată de Fussli, m-am gândit imediat la cele patru versuri preferate din Scrisoarea a [...]

Citeşte articolul complet »

“Astfel ai trecut de al lumii hotar.”

Probabil că Eminescu nu ştia că “străina gură” i-a spus un adevăr mult mai adânc decât cel al unei evaziuni romantice: cel al propriei nemuriri, instalată cel mai bine în regalitatea limbajului. Cum se apropie data de 15, am pus mâna iarăşi pe volumul de poezii din dorinţa mocnită de a parazita, o vreme, pe corpul poemelor, de a-mi lăsa funcţiile vitale pe [...]

Citeşte articolul complet »